Ceausescu a reusit, mai ales in ultimii ani, sa nemultumeasca nu numai un intreg popor ci, cu caracterul lui despotic, si o buna parte din nomenclatura. Unii, mai ales dintre cei cu contacte in exterior – comert – reusisera sa acumuleze ceva avere, dar nu se puteau bucura de ea. Grecii au un proverb care spune ca trei lucruri nu se pot ascunde: dragostea, tusea si banii. Ai posibilitatea sa-ti cumperi un Ferrari – sa zicem – sau sa mergi la ski la Chamonix – nu la Poiana Brasov – si nu poti ca te vede Tovarasul Secretar General. Altii, cu o gandire mai independenta, realizau ca tara nu merge bine. Iar altii care ar fi vrut sa aibe initiative, indiferent in ce sens, nu se puteau afirma din cauza aceluiasi despotism.
In ’89, vazand ca in toate tarile comuniste exista framantari si tendite de schimbare, a aparut in aceleasi cercuri nomenclaturisto-securiste ideea ca si in Romania trebuie facut ceva. Este adevarat ca romanii sunt un popor docil, ba am auzit exprimata si ideea ca n-ar avea nimic in pantaloni si ca cu filozofia lor – capul ce se pleaca, sabia nu-l taie si fa-te frate cu dracul pana treci puntea -, au indurat multe de-a lungul istoriei, dar daca? Nu se stie niciodata, daca se aprinde vreo scanteie? Si situatia ne scapa de sub control?
Astfel a aparut ideea “mai bine facem noi o revolutie, asa cum trebuie, controlata de noi, ca lucrurile sa mearga bine, si s-a trecut la treaba…Ba, mai mult, le aratam noi si cehilor si nemtilor, tuturor, cum se face o revolutie , o facem si televizata si cu ceva varsare de sange,sa fie autentica.
Nimeni nu ma poate convinge ca individul care – la Timisoara – dezgroapa cadavrul unei femei si a unui prunc legati cu sarma, si striga “uite ce a facut securitatea”, si asta in prezenta canalelor straine de T.V. – eu am vazut asta la T.V.5, era un simplu revolutionar infocat si nu era agent de securitate. Deasemeni, am convingerea ca primele huiduieli la adresa lui Ceausescu la meetingul din 21 dec. au venit tot din partea unor agenti provocatori. Ca dupa aceea multimea a prins curaj, de acord, dar trebuia scanteia catalizatoare.
Si in toata tevatura care a urmat, se afla un singur naiv si inocent cu sufletul curat, tovarasul Iliescu, care declara ca Ceausescu a tradat principiile marxist-leniniste ale comunismului si crede ca “revolutia” nu are alt scop decat restaurarea lor. Oh, sfanta inocenta!
Doar ca Dragnea si toti pungasii aflati astazi la putere, nu sunt generatie spontanee, ei sunt acei care au scris scenariul, au regizat si au montat “revolutia”, sau urmasii lor.
Iar tovarasu’ Iliescu -saracul-, vazand cum sacalii si hienele s-au aruncat sa sfasie trupul tarii, a priceput, in sfarsit si s-a mai dezamagit inca o data vazand noua tradare a principiilor marxist-leniniste. Am insa, impresia ca s-a consolat destul de repede.
Si tot pentru autenticitate vom reinfiinta si vechile partide de dinainte de ’47 si Liberal, si Taranist si Conservator, si care altul va fi fost, dar vor fi tot in mana noastra, ca, chiar daca mai traieste careva din cei de atunci, sunt prea batrani si nu conteaza.
A urmat o perioada de euforie, in care, intelectuali naivi si tineri inocenti au crezut ca ei fac revolutia si ca tara va reveni acolo unde fusese inainte de razboi.
Asa ca a fost necesar, pt. ca lucrurile sa fie clare, sa organizam si niste “contra manifestatii” in care indivizi indignati, sa strige cu spume la gura, “jos mosierii” si “nu ne vindem tara”. Mai mult, s-au gasit si niste minieri din Valea Jiului, si aceia tot indignati – sa coboare in capitala si sa faca ordine cu bitele, pregatite in prealabil – dupa cate am aflat – la Intreprinderea de Masini Grele.
Si lucrurile au evoluat asa cum fusese planificat. Vechile partide au cazut in desuetudine si s-a creat un partid Social-Democrat, asa cum are toata Europa.
Intre timp, niste patru-cinci milioane de romani si-au gasit de lucru departe de tara. Si chiar foarte tineri, lipsiti de amintirile Romaniei normale – de dinainte de comunism – au inteles ca ceva, de fapt, multe, nu sunt in regula in tara. Si si-au luat nasul la purtare, si au vrut sa-si exprime dezacordul la 10 August 2018, in Piata Victoriei. Dupa 29 de ani! Poftim! Asa ceva nu se poate permite! Nu mai este necesar sa chemam minieri, avem la dipozitie si gaze lacrimogene sau asfixiante, si tunuri cu apa si jandarmi condusi de “tovarasi de nadejde”. Acum nu li se mai zice asa, dar tot aia e…Si tot aceia sunt.
Trebue sa fie clar: in tara domneste ordinea si NU S-A SCHIMBAT NIMIC. Si, ca proba, NICI SPERANTA NU MAI EXISTA. La fel ca in anii ’80.