Ce vede Max?  Exact in fata, casa lui Mihai Barbaiani.  Fosta.  Iar in dreapta, “Ciuperca”, un spatiu circular in care inainte vreme se gaseau trei magazine: Alimentara, Carne si Paine, iar acum, un service auto, iar pe strada, un fluviu de masini.

Ce vedea dl. Colonel Predescu, dela 7,  intr’o dupa-amiaza de vara din1978-79?  Strada era linistita, rar trecea cate o masina, iar el isi admira cu drag Dacia 1300 pe care o asteptase poate chiar un an-pana sa-I vina randul, dar acum era parcata chiar sub balcon, nou-nouta, curata , ferchezuita si se gandea cum va merge el cu nevasta, Duminica pana la Snagov. Cand, deodata, apare o alta Dacie, opreste in drum chiar langa a dumisale, paralel, soferul coboara repede, deschide capota portbagajului, face doi pasi lateral pana in spatele Daciei celei admirate, da un pumn acolo unde trebuia, sare si capota porbagajului colonelului, ii ia roata de rezerva, o arunca la el, inchide –era un tip ordonat- ambele capote se urca la volan si pleaca.  Pana sa bage dl. Colonel doua degete in gura sa fluiere si sa strige hotii, tipul era departe.  Toata operatia a durat mai putin de un minut.

A doua zi, d-na Predescu merge la Militie sa se planga, pe semne ca nu facea ca un colonel sa “raporteze” un furt unui plutonier major, sau ce-o fi fost el, dar, oricum, grad inferior.   Spune d-na colonel toata povestea, cu lux de amanunte, mai varsa si o lacrima “alaltaieri am primit-o”, militianul o asculta politicos, dar fara sa dea semne ca se emotioneaza, si la un moment dat o intrerupe: “ tovarasa, d-tra  aveti palton?”. Desigur, raspunde mirata reclamanta noastra.  –“Si unde-l tineti?”. –“Cum unde, in dulap!”.  –“Pai vezi, tovarasa, un palton de sapte-opt sute il tineti in dulap si o masina de 70.000 o lasati in strada?   Se poate?”.

D-na Predescu, desi femee civilizata, ar fi vrut sa-I dea cu geanta in cap, dar s-a temut, iar hartia nu suporta impresiile d-lui Colonel dupa vizita la Militie a sotiei. Dupa toate acestea, roata de rezerva cea noua, a fost legata cu lant, -si nu s-a montat un lacat la portbagaj, solutie neeleganta.

Cativa ani mai tarziu, ’86-’87, intamplarea face ca atunci cand am coborat  din 34, venind dela institut, sa opreasca in fata la Alimentara, un camion frigorific promitator.  Dam noi fuga, la fel cu toti cei aflati pe strada in zona, si, intr’adevar s-a adus ceva, caci soferul a intrat cu niste hartii in magazin si a iesit cu doua vanzatoare cu niste cutii goale, sa le umple cu acel “ceva”.

Soferul a deschis in spate si a urcat sa descarce “marfa”, fara vreo imbracaminte de protectie, asa cum era la volan.  Inauntru era o gramada de coaste afumate  -as zice format A3- , aruncate in vrac direct pe planseul masinii,iar ca sa stea ele cuminti, sprijinise pe ele roata de rezerva.  Fiind destul de inalt, am vazut bine toata scena.  A luat  roata de rezerva de pe coaste, a pus-o deoparte si a inceput sa ia cate coaste putea apuca cu ambele maini si le arunca jos in cutiile puse in spatele masinii.  Unele nimereau in cutii, altele in rigola sau pe carosabil, dar fetele dela magazin le adunau si le aranjau -constiincios- pe toate.  Am  terminat destul de repede, ca ne nimeriseram  in fata, si am plecat bucurosi, fiecare cu coastele lui.  “Cate una la fiecare, sa ajunga la toata lumea”.

Ajunsi acasa, Zizi s-a apucat sa le spele, ca nu stiai daca sunt dintre cele ce au sustinut roata de rezerva, sau din rigola.  Odata spalate, s-a dus pe balcon si le-a pus la uscat pe franghia de rufe.  Cu linistea’n suflet ca facuram o aprovizionare, se opreste un moment sa se uite vis-à-vis sa vada ce face Lache, cainele lui Barbaiani, lasat noua in grija, cand, o pala de vant hotoman, venita pe furis, nu se stie de  unde, ii fura de sub nas o foaie de coaste.  A intins ea mana, degeaba. A ramas sa se uite neputincioasa cum coastele, usoare fiind, valsau in cadere lina, ca o parasuta, pana cand , aceeasi pala de vant le-a pus binisor intr’un balcon la etajul doi.

Bine ca n-au aterizat in strada, ar fi fost iremediabil  pierdute.  Asa, dela etajul 2 , dela fam. ….escu, niste oameni foarte cumsecade, intotdeauna la zi cu plata intretinerii, au fost recuperate usor.  Daca ar fi fost prinse nu cu carlige de rufe, ci cu dispositive speciale pt. coaste, nu ar fi fost luate de vant….