Zilele trecute Michaela D. m-a intrebat dece vreau sa merg in Romania . I-am raspuns “pentru ca acolo ma simt acasa”. Imi place si iubesc Romania. E o tara inzestrata de Dumnezeu cu o natura frumoasa si cu multe bogatii si la vedere si in subsol.

Iar romanii trebuie sa aiba ei niste calitati daca au ramae o insula de latinitate in aceasta parte a Europei, cu toate hoardele barbare -huni, tatari, mongoli, turci – care au trecut pe acolo, ca sa nu mai vorbim, de slavi care o inconjoara si azi.

Romanii sunt deschisi, calzi si iubitori de frumos, au spirit, fantezie si humor.
In tinerete, cand nu aveam masina, ne faceam vacantele colindand tara, cu un bilet de tren in circuit si de multe ori facand autostop. Nu ne permiteam sa dormim la hoteluri -si nici nu era asta interesul- ci la tarani.

In general, la poarta la care bateam, acolo si inoptam. Intr’o seara, in Bucovina, gazda ne spune “maine dimineata, cand plecati, va rog sa incuiati si sa puneti cheia sub pres”. – “Bine, dar….” -“Noi ne sculam devreme, ca mergem la camp iar D-vs sunteti in vacanta, n-o sa va sculati dela cinci-jumate” -‘ Bine, atunci va rog sa ne spuneti ce va datoram.” – ” Ce sa datorati? Nimic, ca patul ramane al nostru.” -“Bine, dar ne-ati dat si lapte.” -“Si maine o sa mulgem iar vaca.”

Alta data eram in Maramures, ne aflam intr’un autobuz, coboram dela Vadul Izei spre Bogdan Voda. La Birsana se urca un om cu o coasa. O femeie de langa noi il atentioneaza: “mosule, vezi cum tii coasa aia, sa nu inpungi cucoana” -cucoana fiind Zizi-. Nu era niciun pericol, mosul isi tinea coasa -inchisa- langa el. Zizi ii multumeste femeii pentru grija si de aici se infiripa o discutie. Ca de unde venim, ca unde mergem, Zizi ii spune ca la Bogdan Voda si aud replica: ” nu vreti sa coborati cu mine la Rozavlea sa va dau un pahar cu apa, ca altceva n-am”. In 1961, ca sa-mi spal pacatele studentesti, lucram ca ajutor-electrician -intretinere- la I.C.M.5 la santierul de blocuri din C. Grivitei, intre P-ta Chibrit si Podul Constanta.

Atelerul nostru era langa blocul “S”la care se turnau betoane la etajele superioare. Pe vremea acea nu existau pompe care sa ridice betonul la etaj, asa ca betonul venit dela o statie de preparare era descarcat pe o platforma improvizata de undese incarca -cu lopata-in tomberoane urcate cu un lift provizoriu, numit “bob” la cota la cre era necesar. Se foloseau trei tomberoane: unul se incarca jos, altul plin era urcat cu bobul si al treilea astepta sus pe placa, golit deja sa coboare la unplut. Trecand zilnic de multe ori pe langa ei, imi erau cunoscuti betonistii dela bl. S. Toti erau tarani plecati din satul lor de frica colectivizarii. Erau muncitori necalificati care castigau 650 de lei pe luna, in regim de 10 ore. Dormeau la camine muncitoresi, departe de neveste si copii, era vai de sufletul lor. Ei bine, oamenii astia isi botezasera tmberoanele care se numeau Titirca, Floricel si 918. Gasesc ca este fantastic. Aveau nevioie sa-si infrumuseteze -intr’un fel- viata lor cenusie… Alta data am vazut intr’un parc un boschet plin de floricele albe. M-am oprit ca era ceva total neobisnuit -ziceam eu- de frumos. Zizi, care este o priceputa in materie de flori, plante, gradinarit, etc., imi spune cu un ton care parca- vroia sa-mi taie entuziasmul: dar asta e rochita randunicii. Intr’adecar, e o floare mica, alba, umila-sa zicem- in comparatoe cu cele ce se vand in florarii.

Dar, dece o pomenesc aici? Pentru ca este inca o dovada a fanteziei si a dragostei de frumos a romanului. Pentru ca numele asta i l-a dat un taran roman, nu un conclav de botanisti, unde se cheama “Convulvus Arvensis”. Ce am povestit eu mai sus sunt doar cateva flash-uri care detaliaz cate ceva dun frumusetea romanilor. Si acum, in rezumat: cum sa nu ma simt acasa in Romania cand, nascut in 1940 am avut sansa sa am in jurul meu -si nu ma refer doar la familie- oameni formati inainte de razboi, intr’o Romanie civilizata si prospera. Oameni carora le sunt recunoscator si acum pentruca m-au ajutat sa ma formez si ca Om si ca meserias. Cineva poate observa: cum se face ca cu atatea calitati romanii aflati in afra tarii lor frumoase si bogate sunt in numar atat de mare? Dar asra este un alt subiect