In amintirea lui Puiu Boghici

Vara lui 2012

Ora sase si cateva minute, mai am timp pana catre sapte.  Sapte fara noua minute, mai stau trei minute si  ma scol…..

Aoleooo!!! E sapte si doua minute si Max scanceste.  Repede, repede sa nu-l tradeze vezica pe Max.  Ma’mbrac la repezeala, si las dusul dupa aceea, cine sa se uite la mine la ora asta  (lasa ca dupa ce-ai trecut de 60-65  de ani si-asa tot nu se mai uita nici dracu’ la tine), iau cheile, geanta lui, ii pun lesa si mergem.  Chem liftul, se aprinde beculetul, Max sa duce sa inspecteze presul vecinilor dar liftul tot nu vine. S-a’ntepenit la “-2”.

Ce sa facem, il iau pe Max sub brat, coborim iute, ajungem jos, ii dau drumul , o ia el la fuga dar ar vrea sa se opreasca inainte de-a  ajunge la trotuar, ii strig “exo, exo” doar- doar va ”ntelege”, sigur ca’ntelege daca-l mai si tragi dupa tine.  In sfarsit, totul e O.K., a facut un pishu mare si-acum s-a asezat si se uita la mine  asteptand  biscuitul. Asta e recompensa lui ca face pishu unde trebuie.

Am uitat sa spun ca Max are doar patru luni si ne gasim in perioada de educatie.

I-am bat biscotul si mergem mai departe.  In mod normal, in urmatoarele zece  minute trebuie sa-si goleasca si stomacul. Pentru alt biscot.  Asta-i regula: no caca-no biscot!

Alaturi , in fata pe scari la numarul 14, se aduna cativa copii asteptand autobuzul sa-i duca la scoala.  La o scoala particulara, se’ntelege.  Astia sunt copii  de oameni, nu neaparat instariti, care vor ca copiii  lor sa invete carte si care-si pot permite sa plateasca  taxele scolare.  Copiii sunt in ultimele clase de liceu, dupa aspect, baietii inalti, vinjosi cu par pe picioare- se poarta bermude- iar fetele, si ele, fardate, dichisite, cu mijlocul gol, si cu multa fantezie in pieptanaturi.

Vis-à-vis, cineva porneste motorul si aprinde farurile.  Max se opreste si observa.  Masinile il intereseaza.  Dar ce nu-l intereseaza?  “Haide baietel, e o masina ca toate celelalte”.

Coboram catre Ag. Alexandru.  Ca asa vrea.  In general, nu e cum vrea el dar pana nu face caca, nu vreau sa-l contrariez ca sa nu se constipe.  Aici e o chestie de inalta si subtila psihologie nemteasca pe care am adoptat-o fara obiectii.  Dela niste prieteni din Germania stiu ca studii de specialitate au aratat ca nu e bine sa fie stresati copiii ca sa nu  li se afecteze negativ sexualitatea!  Doamne fereste!

Facem o inspectie la cabinetul veterinar al Sylviei care, natural, la ora asta e  inchis, la fel ca si chioscul de ziare de vis-a vis unde are un bun prieten care insa nu lucreaza decat serile, asa ca mergem mai departe.  Nici la farmacia din colt cu Proteos nu ne-am opri – pentru acelasi motiv-, insa ne aparu in cale o pisica.

Aici trebuie sa fim atenti:  unealta Diavolului, cu toate cele patru labe lipite,ca o piramida inversa,  cu coloana vertebrala ca o potcoava si cu coada sbarlita, intr’un echilibru instabil amenintatoare, il priveste cu ura.  Max, gentil si naiv cum este din nastere, nu pricepe uitatura dusmanoasa.  S-a oprit si se uita la ea mirat.  O doamna in drum spre statia de autobus considera cu amuzament scena.  Il trag pe Max departe de ochiul rau si mergem mai departe spre Plateia  Flisvos.

O mica escala langa un mic Pet Shop unde probabil sunt niste arome particulare, trecem pe langa un Fish Spa deschis de curand de doua negrese (de unde se  vede ca cu toata criza ne tinem in pas cu timpul) si ne oprim in fata la souvlatzidiko care a costruit o mica pergola pe trotuar pentru 4-6 mese si unde persista niste mirosuri foarte imbietoare de carne fripta (presupun, dupa  comportanentul lui Max) .  Aici se cerceteaza zona, fiecare centimetru patrat cu multa perseverenta.  Probabil, fiind cu burta goala, ca parfumurile astea sa-l mai consoleze.

Apare un domn cu un catelus de buzunar , in lesa, care se misca cu o viteza uimitoare, de nici nu-i vezi picioarele, ca in pictura futurista a lui Giacomo Balla,  si incepe un  intreg repertoriu de latraturi la o intensitate sonora de sirena de ambulanta si la o frecvente catre 20.000 Hz. repezindu-se la Max cu o furie pisiceasca.  Mi-a placut ca Max a pastrat o atitudine distanta si  un calm de gentleman ( scotian) tot timpul pana ce proprietarul acelui animal dezagreabil l-a indepartat si l-a facut sa taca.

In fata, in Platia Flisvos la Goody’s maturatorii de strada cu maturile dupa ei ocupa cateva mese si se odihnesc bandu-si cafelele –sau, poate, cine stie, tin sedinta de lucru. Asta e alta categorie privilegiata, daca iesi iar la ora noua pe strada,  nu mai vezi nici unul.

Mergem mai departe, pe Ag. Alexandru unde cafenelele au déjà primii clienti, au inceput sa deschida si chioscurile de ziare si chioscarii sa atarne ziarele cu carlige de rufe  pe sarmele intinse pe toate cele patru laturi.

Nu putem da coltul dupa supermarket pentru ca el ar vrea sa se odihneasca in mijlocul trotuarului, s-a si asezat sa caste gura, aici este un punct cu multa miscare, oameni, masini, zgomote diverse, porumbei-astia sunt un mister, pana sa-i apuci, s-au si ridicat in aer-ce mai, e forfota mare.

Incep sa-I vorbesc, cu voce calda dar ferma-asa am citit ca se procedeaza-, sa-l conving sa se scoale sa ne continuam plimbarea.  Nu poti mereu sa-l tragi dupa tine, nu e pedagogic, unde mai pui ca e si disgratios.  Continui deci, sa-I vorbesc in greaca-natural-, in romana vorbim doar in casa.

La copii face foarte bine – pentru dezvoltarea intelectului- sa invete doua limbi inca din frageda pruncie. Realitatea  -nemarturisita pana acum- este ca am ambitia sa-l invat sa vorbeasca.  Adresandu-i-te zilnic in cele doua limbi –poate ar trebui sa introducem si engleza, ca doar e limba lui materna ?- explicandu-I cu tact, dragoste si intelegere, realitatea inconjuratoare, am convingerea ca intr’o suta-doua de mii de ani capata grai articulat.  Daca te gandesti bine, ce noi in Neanderthal mult vorbeam ?  Stiam noi ce e conversatia si oratoria?  Ca sa nu mai vorbim de  genitiv si gerunziu.  Sa fim seriosi !

Vara 2018
Max a avut o dezvoltare armonioasa, si fizic si spiritual.  Se apropie de varsta maturitatii si-mi face placere sa vad ce succes are la sexul frumos.  Din punct de vedere intelectual, dovedeste masura, echilibru si o justa apreciere a fenomenelor..  Marturisesc ca sunt optimist, vazand cum evolueaza, si in ceeace priveste graiul articulat.  Viata iti arata multe e suficient sa privesti in jur: Daca a ajuns ea, Viorica Dancila sa vorbeasca, nu o va face si Max?  In ce priveste politica, Max are suficient caracter ca sa nu se implice.