Jakob Philipp Fallmerayer – 1790 – 1861- s-a nascut in Tyrol din parinti modesti de origine germana, tatal lui era muncitor cu ziua. In 1809 termina Gimnaziul din Brixen cu o diploma in “ metafizica, matematica si filozofia religiei”. Studiile sale la Universitatea din Landshut de filologie clasica si istorie sunt intrerupte de razboaiele napoleoniene. Urmeaza o cariera militara (in care i se prevede un viitor de succes) care insa, nu il satisface si se dedica studiului limbilor greaca, turca si persana. In 1818 este profesor de latina si greaca la Augsburg, unde printre altii il are elev si pe viitorul Napoleon al III-lea.
Personalitate neconventionala, cu vederi liberale si anticlericale, pasionat fiind de istoria sud-estului European, intre 1831 si 1842, intreprinde mai multe calatorii pentru a se documenta si culege date. Vede astfel, Peloponezul, Attica, Constantinopol, mai multe insule si ajunge pana in Egipt. Alta data viziteaza sudul Italiei , probabil pt. a avea o viziune globala asupra a – ceea ce, altadata,fusese – Magna Grecia.
In 1830 publica un studiu care face valva. Este vorba de o ”Istorie a Peloponezului in timpul Evului Mediu” in care sustine cu argumente filologice, dar nu numai, ca actualii locuitori ai Peloponezului nu ar fi urmasii vechilor greci – care au fost inlocuiti in perioada invaziilor si migratiilor barbare de catre slavi si albanezi. Idee care i-a atras simpatia conducerii tariste.
Fallmerayer observa larga raspandire in peninsula a dialectului “arvanitika” , de provenienta albaneza, iar pe de alta parte, nu regaseste in actuala populatie nici frumusetea fizica, nici stralucirea spiritului vechilor greci. Nu este primul dezamagit de realitatea greaca a timpului. Inaintea lui dubii privind continuitatea populatiei elene in teritoriu, isi exprimase si un englez, William Martin Leake.
Este constient de tendinta expansionista a Rusiei in sud-estul Europei si considera ca Turcia ar fi o pavaza, ar juca un rol pozitiv si din aceasta cauza si-a atras numeroase critici si a fost numit avocatul Imperiului Otoman. Ca sa nu mai vorbim ca studiul asupra Peloponezului a fost contestat in cercurile universitare de formatie clasica. . In schimb Sultanul i-a conferit un “Certificat de Onoare”.
Inutil sa spun cum este considerat in Grecia. In general grecii au doua antipatii clare: Turcia si Germania. Si o mare simpatie, Rusia. Iar Fallmerayer, dupa ce ca le contesta radacinile, mai este si neamt, pe deasupra, iar pe de alta parte considera si Rusia ca fiind un pericol pt. Europa. Ce sa mai vorbim…
***
Dupa aproape treizeci de ani petrecuti in Grecia, ma intreb daca Fallmerayer nu a avut, totusi, dreptate.
Frumusetea fizica a grecilor din antichitate, nu se regaseste. Somatic, este un alt tip, mai putin inalt, cu bazinul lat si picioare scurte, departe de acel model al lui Da Vinci, bazat pe tipul antic.
Greu de inteles este admiratia, dragostea pt. Rusia. Pentru Rusia ca simbol al comunismului, sau sa fie altceva? Bunaoara, vocea sangelui? Oricum, Rusiei i se scuza, iarta sau justifica totul. Primul ministru Tsipra a intrat in partidul comunist in 1989. Sistemul din Rusia s-a schimbat in anii ‘90 ca urmare a complotului Reagan – Papa Ioan – Paul al II-lea. Politicienii greci, cand fac vreo vizita la Moscova, au o atitudine slugarnica. La alegerile parlamentare din 2015 au participat 6 – sase – partide care se numeau-intr’un fel sau altul- “comunist” si unul trotkist. In afara celor “populare”, “de stanga “ si “anticapitaliste”.
Studentii la Arte Plastice au ca tema – printre altele – si portretele lui Marx si Lenin.
Daca in Atena, acum 2500 de ani, functiona democratia, inseamna ca cetatenii aveau constiinta civica. Lucru greu de gasit in Grecia de azi. Toti au toate drepturile si nimeni nu are nici o obligatie. Mentalitatea generala este: “fiecare pentru sine”. Ce se’ntampla in cetate, nu e treaba lui. Mediul inconjurator si reciclarea sunt capitole care nu intereseaza pe nimeni. In niciun oras din Europa nu vezi atata murdarie, atatea graffiti – nu ma refer la graffiti ca arta de strada, ci la mazgalelile peretilor fara scop – atata dezordine. Circulatia auto haotica din Atena nu mai exista decat in Bucurestiul social-democrat.
Cat despre “stralucirea spiritului” pe care o regreta Fallmerayer trebuie cautata in alte parti. Grecul este, in general, conformist si conservator, daca nu retrograd. Nu numai individul, ci si statul. Bunaoara, legitimatia de conducere auto este la fel ca cea din Romania, de acum patruzeci de ani. De doua ori in cererea de pasaport mi-am completat numele si cu litere latine, asa cum se cere, si de doua ori mi-l-am gasit transcris “SERMPAN”. Asta, pt. ca in Grecia sunetul ”b” se scrie “mp” – ΣΕΡΜΠΑΝ. E tare greu cu literele astea latine…
Invatamantul este la un nivel foarte jos. Principala grija a grecului, care este “η καλοπερασια” (inseamna “sa petreaca bine”) se refera si la copii, care intotdeauna sunt prea incarcati la scoala. “ Si chiar daca n-o sa termine scoala, nu-i nimic, o sa-i deschida tat-su o pravalie”. Copiilor nu li se inculca obligatia respectarii legii, legea fiind ceva facut pentru a fi eludat.
Cultura, arta sunt ceva necesar ca sa te distrezi. Ideea este ca mergi la teatru ca sa pleci de acasa, sa mananci la taverna dupa spectacol si sa spui a doua zi ca ai fost la teatru si ce bine ai petrecut. Am fost la Epidaur unde o trupa italieneasca prezenta Medeea lui Cherubini. Teatrul, 13-14.000 de locuri, aproape plin. Mirare mare: de unde atatia amatori de opera, cand Atena nu avea un asemenea teatru, (abia anul trecut s-a inaugurat Opera din Atena). Seara a fost admirabila: muzica superba in teatrul antic, in mijlocul naturii, aveai sufletul plin, era o atmosfera cu totul deosebita. Nu mai aveai nevoie de nimic altceva. La intoarcerea la Atena, cu vaporul, s-a incins un chiolhan cu dansuri populare, cu leganat de solduri, de-ai fi zis ca te afli in Turcia. Ce Cherubini, care Medeea?
Si zici ca Fallmerayer nu avea dreptate?