MEMORANDUM

Vorbind cu Liviu zilele trecute, m-a impresionat faptul ca admira pozitia  “demna“ a Greciei in fata Europei, de-ai fi zis ca ar exista un complot  international antielenic.   De parca Liviu ar fi citit presa greaca  de stanga.

Notele de mai jos sunt pt. Liviu dar si pt. alti prieteni care nu cunosc indeaproape realitatea greaca, ziarele si in special televiziunea deformand de multe ori adevarul.

Doua lucruri vreau sa le mentionez dela inceput:  – in 1980 Grecia nu avea nici un dolar datorie externa,  si                                                       -partidul communist grec a fost dela inceput-192?-foarte puternic, la fel ca cel spaniol, cel Italian si cel francez.

In 1981, a ajuns la putere Pasok-miscarea socialista panelena- sub conducerea lui  Andrea Papandreu.  Imediat a numit in toate posturile cheie din aparatul de stat membri ai partidului lui.

Si ca sa-si consolideze pozitia si sa-si castige clientela electorala a umflat excesiv si nejustificat aparatul de stat.  Copii care nu reuseau la facultate, neveste, rude de toate felurile si-au gasit un post si-natural- un venit.  Pt. cei angajati s-au creat diverse avantaje materiale: –sporuri la salarii ( pt. cunoaserea unei limbi straine, pt,utilizarea calculatorului, pt.  soferii de autobuzeca sa vina dimineata la program, pt. copil la facultatae, pt. parintele care are o fata nemaritata si cate si mai cate ) –conditii favorabile de pensionare inainte de vreme (pt. mame cu copii, pt. ofiteri. pt. cei cu munca grea-si aici multi au avut manca grea- etc.) –concedii medicale FARA  avizul medicului, etc etc.  Am citit la un moment dat ca erao 27 de asemenea sporuri si alocatii.

In toamna lui ’89 am  cunoscut o doamna a carei nepoata nu reusise sa intre la facultate si a fost angajata la I.K.A.-una din societatile de asigurari-. – “Si ce face acolo?”. –“Nimic, ca e dintre cei fara scaun.”  N-am stiut ce sa zic, ca n-am inteles.  Mi s-a explicat mai apoi ca sunt situatii din astea, cand numarul de salariati e mai mare decat necesitatile  serviciului.

Se promova in munca nu in baza unor criterii valorice ci pe considerente de partid.   Eu insumi am cunoscut la un moment dat un profesor universitar la facultatea de arhitectura care il confunda pe Leonardo Da Vinci cu Michelangelo Buonaroti.

Sindicatele au capatat o importanta din ce in ce mai mare, ajungand de multe ori sa dicteze politica economica a intreprinderii.

Toate acestea insotite de o demagogie fara limite, de o politica antieuropeana si in special antiamericana si de apropiere de lumea comunista si de lumea a treia. Sa ne aducem aminte de prietenia cu Ceausescu si Yasser Arafat.

In cursul deceniului  ’80 Uniunea Europeana  a acordat Greciei in jur de 80 milarde de $ ajutor NERAMBURSABIL, in principal pt. modernizarea agriculturii si pt. imbunatatirea infrastructurii.  Erau cunocutele pachete Delors, fostul presedinte al Comisiei europene.   Ce s-a intamplat?  Banii pt. agricultura au ajuns la agricultori, dar s-au transformat in Porsche Cayenne sau Jeep sau alte marci de 3-4 litri-bineinteles 4×4-.  Banii pt. infrastructura s-au metamorfozat in vile cu piscine, pe care se straduiau acum vreo 2-3 ani sa le depisteze cu Google Earth in incercarea de a se face ordine in politica fiscala.  Ce te faci insa ca moda cere ca piscine sa fie la interior, si-atunci, geaba Google!  Sau, daca nu vile, atunci yachturi.  Sau si una si alta.  Ori, cel mai curat, in off-shore societati, stim  noi insula aia din Canalul Manecii….

Fondurile europene erau administrate in cadrul fiecarui minister de “oamenii nostri”.  In ’91, cand a venit Zizi, stiind ca exista niste cursuri de calculatoare subventionate de Europa pt. someri, am incercat sa o inscriu.  Am fost la Ministerul Invatamantului sa ma interesez si am fost intrebat din ce organizatie fac parte.  Nestiind ce inseamna asta omul m-a ajutat: dela Pasok sau dela KKE (comunistii).  I-am raspuns- ca un idiot ce sunt- ca “ sa vezi ca noi suntem greci din Romania , bla-bla..”.  Bine zice, asteptati telefonul nostru.  Am renuntat de mult sa-l mai astept.

Dupa cateva luni, am gasit si noi o pila, s-a scurt-circuitat relatia Pasok-KKE si Zizi a facut un curs de vreo trei luni.  Curs bine organizat, dotat cu material didactic, un calculator la 2 oameni , etc.  Cursantii primeau si o oarece bursa.  Si am vazut cu ocazia asta ca erau persone care urmau cursul asta  a 3-a sau a 4-a  oara, care n’aveau nimic a face cu calculatorul, dar castigau un ban in plus doar pt. ca aveau o relatie la cei ce manevrau fondurile.

Europa e departe si pe vremea aceea nu stia cu cine are a face si nu verifica ce se’ntampla cu sumele pe care le destinase ea unor scopuri nobile, cum ar fi modernizarea agriculturii.  Nu putea sa-si imagineze ca taranul grec in loc de tractor si-a luat Porsche Cayenne.

Buun!  Cine poate oase roade.  Am mai auzit noi asta.  Tot sistemul asta a permis, ba, mai mult , a invitat la coruptie!  Evaziunea fiscala a devenit sport national.  Aparatul de stat nu producea nimic, ci din contra, consuma, agricultura a produs din ce in ce mai putin, sectorul privat neglijat si neincurajat era-ca si acum-singura sursa de incasari, cu toata evaziunea, asa ca Papandreu a fost nevoit sa se imprumute.   Si asa a inceput tragedia ce-o traim astazi.

Intre timp s-au mai intamplat  niste lucruri interesante.  In primul rand au aparut pe piata marfurile ieftine chinezesti care au concurat o industrie usoara greceasca necompetitiva.

In al doilea rand, dupa ’90, cu efecte catastrofale pt. sectorul de reparatii navale, a  aparut concurenta santierelor din Polonia si Germania Democrata proaspat iesite pe piata libera, intr’un moment in care sindicatele se gaseau intr’o stare de surexcitare.  Tot din proprie experienta, in mai putin de un an-sub presiunea sindicatelor- preturile cerute la anumite lucrari s-au dublat.  Asa ca industria de reparatii navale practic a disparut.

Pasok  a guvernat din 1981 pana in 2004 cu un intermezzo de 3 ani,(’91-’94) cand a fost la putere Nea Dimokratia (centru-dreapta) si pe urma iar, din 2009 pana in 2012.

Partea tragica este ca lumea s-a obisnuit ca statul “sa dea”.  S-a schimbat si mentalitatea omului, a devenit profitor.  Foarte putini sunt constienti ca “statul” suntem noi.  Ca banii statului sunt banii nostri, pe care ii dam noi sub forma de impozite, si pe care statul trebuie sa ii administreze in mod responsabil.  Incet –incet, s-a stabilit incuria si haosul.  Pensii care se platesc si dupa decesul respectivului, alocatii  de nevazatori iar nevazatorul conduce masina, si cata si mai cate, nu ai suficienta imaginatie.  Iar fata aceea nemaritata-pt. care tat-sau primea un spor de salariu, acum, dupa ce el a murit, primeste pensie, chiar daca a ajuns la 50 de ani si are meseria ei si venitul ei..  Pensie primeste si sotia raposatului, chiar daca are si ea treaba ei iar copiii lor sunt majori si cu studiile terminate.

Asa se face ca din ’81 si pana acum nu s-a gasit nici un guvern care sa indrazneasca sa puna ordine in aparatul de stat.  Nimeni- cu o  singura exceptie in anii ’90-’93- nu a incercat sa o faca.  Era un guvern de oameni cinstiti,  care tocmai de aceea n-a rezistat.  A urmat iar Pasok din ’93 pana in 2004 care a continuat exact aceeasi  politica.

Nici schimbarea de guvern care a urmat, 2004-2009 Nea Dimokratia  nu a schimbat situatia.  De teama sa nu ramana mai prejos au marit si ei numarul de functionari publici.  Si a continuat sa se imprumute in stanga si’n dreapta ca   sa poata plati salariile si pensile.  Care  salarii? Ale functionarilor de stat, ca doar in sectorul privat se’ngrijeste fiecare patron.  Si care pensii?  Ale tuturor ca nu poate sa neglijeze pensionarii din sectorul privat, care au muncit pana la 65-70 de ani in timp ce pt. pensionarii din sectorul public care au contribuit la casa lor de asigurari min. 15 ani, da 15, ai citit bine, si s-au retras la 50-55, n-au ajuns fondurile de pensii, si iar a trebuit sa se recurga la imprumut . Si asa  se face ca datoria externa sa ajunga la cca. 35.000 Euro pe cap de locuitor.

Intre timp tara a intrat in “clubul Euro”  cu socoteli si dovezi masluite, ca doar  in zona Euro erau doar tari stabile d.p.d.v. economic.

In 2010, ajutand si criza economica mondiala, Grecia s-a gasit in pragul falimentului.  Nu a mai putut sa-si plateasca datoriile ca nimeni n-a mai vrut s-o imprumute.

Fiind insa membra in Uniunea Europeana, din spirit de solidaritate  si pt ca multi diplomati europeni au studii clasice, si pt. ei Grecia este o a doua mama, s-a luat hotararea sa fie ajutata.  Si asa s-a nascut  “Memorandumul”-(cred ca asa i se zice in romana).

Treaba sta in felul urmator: noi  te ajutam sa-ti platesti datoriile cu conditia sa-ti faci ordine in casa.  La ajutorul economic contribuiau:  Uniuneab Europeana (adica statele Europei), Banca Centrala Europeana si F.M.I.-ul.  Ajutorul asta esalonat pe multi ani se acorda cu o dobanda mica (cca.3%, daca stiu bine) , f. mica, in comparatie cu dobanzile ce la platea de 12-14-17%, cat platea pe piata libera.  In schimb, Grecia trebuia sa:  micsoreze aparatul de stat, sa faca ordine in fiscalitate si sa combata evaziunea fiscala,sa micsoreze salariile in aparatul de stat, sa reduca pensionarea inainte de termen si altele de genul asta .

O chestie f. importanta era sa se reconsidere sistemul relatiilor / regimului de lucru.  Inca din anii ’80 sub presiunea sindicatelor   s-a introdus “contractul colectiv” care era o piatra de gatul patronatului.  Un patron nu putea concedia un salariat  ineficient.  Din anii ’80 , sindicatele fac legea.  S-a ajuns ca in anumite ramuri salariile sa fie disproportionat de mari.  Partidele, le-au cultivat in speranta ca si le vor face partizani, sefi de sindicate au ajuns deputati, ba chiar si ministri .

S-a semnat deci Memorandumul,  ca nu exista alta alternative, dar punerea lui in practica insemna lezarea intereselor functionarului public, care in Grecia sunt de 3 ori mai multi decat necesarul.  Asa ca a fost mai simplu sa se micsoreze ceva lefuri si pensiile, sa se inmultesca impozitele, dar numarul functionarilor publici a ramas acelasi , evaziunea fiscal nu s-a eradicat, etc .

Natural ca foarte multe mici industrii si magazine s-au inchis, somajul a crescut (pe seama sectorului privat, vezi bine) si nemultumirea a crescut.   In popor,  (si  presa de stanga a cultivat  idea) s- a considerat ca  responsabil pt. situatia tarii a fost Memorandumul si Europa intransigenta si nu politica statului grec  iresponsabila si chiar criminala.

In Grecia, pt. indiferent ce, intotdeauna este de vina altcineva.  De regula imperialismul american.  Sau nemtii.  Sau ploaia, nu zidul de sprijin prost facut.  De fapt aceeasi mentalitate o intalnesti si in Romania.

Nimeni nu pomeneste faptul ca Portugalia si Irlanda s-au gasit in situatii similare, dar pt.ca au respectat conditiile impuse de memorandumurile respective au iesit din criza si se afla in dezvoltare.

E explicabil deci faptul ca cele 2 partide care au guvernat din 1981 pana’n 2014 sa piarda alegerile din iarna trecuta.  Din pacate a castigat demagogia.  Siriza a promis iesirea din Memorandum, micsorari de impozite, ca nu va plati nicio rata la imprumut, revenirea celui de-al 13-lea salariu/pensie si alte asemenea.  Fara insa sa explice cu de unde bani!

Pentru cine nu stie, Siriza nu este un partid normal, este o mixture de mai multe factiuni comuniste de diverse orientari: stalinisti, trotskisti, maoisti, anarhisti si mai stiu eu ce?  Dar nu comunisti declarati-cu secera si ciocan- care la alegerile din 25 Ian. au fost 5 -da! cinci-  partied.  Cei din Siriza se autointituleaza  “de stanga”.

Au sperat ca simplul fapt ca au castigat alegerile este suficient, Europa va cadea in popo in fata vointei poporului grec si ii va sterge datoriile.  Dar uite ca sunt  tari care au nivel de trai mai scazut-de ex. tarile baltice- care nu vad cu ochi buni atitudinea binevoitoare vis-vis de Gr.

Tragic este ca chiar daca s-ar sterge astazi datoriile, Gr. este un stat asa de dezorganizat care practic nu produce mai nimic, sau ce produce e necompetitiv, ca fara o infuzie masiva  de investitii nu se poate redresa.  Dar de unde si dela cine, cand cu politica ei si-a pierdut  credibilitatea?

Singura industrie este turismul.  Ar mai fi si flota  comerciala-prima ca volum in lume- dar care e departe.  Toti armatorii seriosi isi au birourile la Londra si prefer a sa plateasca impozite Majestatii Sale Regina Angliei.  Deh!  Anglia  e firma de incredere.