DESPRE LIMBA ROMANA

Citeam zilele trecute in Digi ca la Paris s-a deschis, si cu mare succes, un restaurant romanesc. Initiativa apartine unei avocate de origina romana, plecata din tara dela varsta de sase ani. De opera culinara se ocupa doi bucatari (pardon,  chefs) romani, care dupa succesul de care se vorbeste, isi cunosc meseria.  Restaurantul romanesc dela Paris de numeste ” Ibrik Kitchen”.  Doamna avocata este avocata pe frantuzeste, plecata copil din tara, probabil nu mai stie limba, dar, cu siguranta se gasesc romani la Paris cu care ar fi putut sa se consulte.  Un cuvant turcesc si altul englezesc ca nume al unui local cu bucatarie romaneasca, constituie o solutie de un gust indoielnic.    Este insa, in pas cu mondializarea, desigur.  Si iarasi sigur este ca bunul gust nu se invata in nici o scoala, nici chiar la Paris.

Daca avocata in cauza are scuza ca nu stie limba, comentatorii de TV si ziaristii din presa scrsia si vorbita,  nu au nicio scuza ca-si persecuta limba materna.

Nu mai avem stiri ci “news”. De tot felul: prime, breaking ,alert.  Nimeni nu mai face o cerere,  ci “aplica”.  Limba romana este data la o parte fara nici un pic de jena:  Nu mai exista negustor, ci “trader” , nu frizer ci “hair styllist”. nu intretinere ci “mentenanta”.   La aeroport, la controlul pasapoartelor, la 2 m. de ghiseul politaiului e trasata pe pardoseala o linie care se cheama “limita de confidentialitate”, ca si cum calatorul cu politistul si-ar face confidente.  Nu era mai simplu “discretie” in loc de “confidentialitate”? E caraghioasa aceasta pretiozitate. 

In engleza e posibil ca substantivul si verbul sa aibe aceeasi forma.  Dece trebuie musai acum in sec XXI sa-i copiem?  Dece e necesar verbul “a felia” , nu ne intelegeam intre noi si fara el?. Si, in general, -“managerial” vorbind- cum am putut trai fara sa “socializam” fara sa “relationam” sI chiar fara sa “procesam”? N-au existat nici “BIG DATA” nici “finger foot”. N-am avut cunostiinta de “locatia ” in care “ocupational” ne aflam, cat despre “sustenabilitate”, ce sa mai vorbim….

 D. Radu Paraschivescu, unul din aparatorii limbii, vorbeste undeva de “romgleza”.  Daca poate  fi o consolare ca se’ntampla si la altii, acum vreo 40 de ani citeam de “franglaise”.  Daca as fi ministrul invatamantului, as propune ca la absolvire, toti cei ce au studiat filologia, profesori, ziaristi, sa depuna un juramant pt. apararea limbii, asa precum medicii depun Juramantul lui Hipocrat.  

Ienachita Vacarescu se’ntoarce in mormant vazand ce se petrece astazi, si cu “Cresterea Limbii Romanesti”  si cu “A Patriei Cinstire” 

You need to add a widget, row, or prebuilt layout before you’ll see anything here. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *