In 1986 eram la Baia Mare impreuna cu colegul Doru Ionescu. Lucraseram ambii proiectul de extindere a Statiei de Tratare apa potabila a orasului, el partea de tehnologie -hidro- iar eu, betoanele. Nu mai stiu dece ne aflam, in general mergeam pe santier sa acordam asistenta tehnica de fiecare data cind eram chemati de constructor sau de beneficiar.
D. I. era un cineva foarte urban. Avand specialitati diferite se intampla sa colaboram deseori. Aveam relatii civilizate si atat. Nu cominicam indeaproape, el fiind membru de partid -nu trebue specificat al carui, nefiind decat unul sin gur- si nu stiam, in fapt, ce gandeste. Mai ales ca il vedeam destul de activ la capitol. Se zicea ca ar fi fost evreu… Intotdeauna corect imbracat, curat, dichisit, cu menecura facuta, cum nu prea vezi la barbati, ba cateodata aveam impresia ca avea unghiile date cui lac. Gandeam ca nevasta-sa o fi fost manicurista. La altceva nu te gandeai, ca nu numai ca era insurat, dar avea si o relatie tandra cu o colega de birou.
In acea zi, ne terminasem treaba la santier, fusesem invitati la masa la Cantina Partidului si ne intorceam la hotel. Daca lucrarea era de interes pt. judet, autoritatile se purtau frumos cu proiectantii, bunaoara pranz la Cantina Partidului, unde nu se simtea penuria din oras. La un restaurant oarecare, nu era sigur ca poti manca. De regula, plecam de acasa cu ceva sandwich-uri, ori oua fierte, ca un coeficient de siguranta.
La hotel, holul dela intrare era plin de turisti. Cam neobisnuiti ca erau din Israel. Se vedea dela o posta, si mai tineri si foarte batrani, mai toti habotnici dupa perciunii carliontati ce atarnau de sub palariile negre, iar printre femei si cateva neveste de rabini, purtand evident peruci peste craniul ras. Doru, care era cativa pasi inaintea mea s-a dus la receptie sa ia cheia, eu am ocolit grupul si am inceput sa urc scara si am auzit in spate- pe vremea aceea auzeam bine- cum l-au impresurat. -” Market gol! Dece market gol?” -“….Aaa…” -” Lume trist si superat pe strada! Dece lume superat?” -“…Aaa…” -” Dece nu vorbesh? nu stii romanesh? Hai?”
Ajuns in camera, Doru era ravasit . Cum sa-i explic eu domnule, dece “market gol”?
Ulterior am aflat ca cei batrani se nascusera si traisera in zona, pana in anii ’40, cand in urma Dictatului dela Viena, Romania a fost nevoita sa cedeze Ungariei Nordel si Estul Transilvaniei i, iar autoritatile maghiare i-au deportat in lagarele naziste. Multi au pierit in lagare, acesti trei-patru batrani scapasera si au revenit in tara, impreuna cu rudele si prietenii lor, intr’un pelerinaj la locurile copilariei lor.
Din pacate pt. ei, imaginea pe care o pastrasera -idilica, poate-era departe de realitatea “societatii socialiste multilateral dezvoltate”
Iar colegul Doru, cu tot Socialismul Stiintific, cu tot Materialismul Dialectic, cu tοata Istoria Miscarii Muncitoresti plus tot felul de Instructaje de Partid pe care le-a urmat de-a lungul anilor, nu a fost capabil sa gaseasca un raspuns la intrebarea “DECE LUME TRIST SI SUPERAT PE STRADA?”