Azi dimineata m-a furat somnul si m-am trezit la opt. La si uhn sfert eram cu Max jos. Dumnealui avea chef de plimbare, asa ca am stat afara o jumatate buna de ora.  Cand ne-am intors, liftul era la parter dar, in bezna. A doua oara saptamana asta, pana generala, in tot cartierul. Chiar singur sa fi fost n-as fi urcat sase etaje in intuneric, mai ales ca scara are niste trepte tampit balansate. Asa ca l-am luat pe Max si-am plecat.
Blocul nostru e al doilea dela colt. La coltul de vizavi este un mic supermarket din lantul AB, care are in spatiul din fata doua banci unde mi-am propus sa asteptam. La ora asta, aproape noua, AB ar fi trebuit sa fie deschis, dac-ar fi avut curent. In fata pravaliei o domnisoara se plimba vorbind la telefon. Banuiam ca este vanzatoare la mgazin. La un moment dat a terminat de vorbit si a venit pe banca, langa mine.

Am vorbit de pana de  curent, ea nici sa fi vrut, n-ar fi putut intra, ca nu se deschidea usa.  Max s-a dus la ea s-o miroasa, ea l-a mangaiat si s-au imprietenit.  Eu, fiind surd, nu am telefon mobil, asa ca am rugat-o s-o sune pe Zizi sa nu se nelinisteasca.

-Nu raspunde.

-Sufera de insomnii, poate mai doarme inca.

-Tel. fix nu aveti?

Ca sa n-o mai lungesc, Zizi n-a raspus nici la fix iar fata:

  -eu ma duc sa-mi iau o cafea, nu vreti si dvs?

-multumesc, nu.   Mai bine nu, ca s-ar putea sa mai vreau si-o tigara. Nici nu aveam bani la mine.   Fata a plecat iar nu peste mult s-a intors  cu o cafea si cu doua sticlute  de apa, dintre care una mi-a dat-o mie.  M-a surprins foarte placut, i-am spus ca raaman dator, iar ea si-a gasit un coltisor in inima mea. 

Intre timp ea mai schimba cate o vorba cu trecatorii sau cu diverse cucoane dela balcoanele de deasupra. La un moment dat a in ceput sa se foiasca, sa caute in jur un vas in care sa-i puna apa lui Max.   O cucoana dela et. 2 , care mai devreme se interesase cati ani are Max si cum il chrama. i-a arncat o tavita de plastic pe care statuse un ghiveci, Max nici n-a vrut s’auda , asa ca fata  a spalat tavita cu apa ei si tot din apa ei i-a si dat de baut.  Normal ca am rugat-o sa ia apa dela mine, dar nu ne-am inteles.

La un moment dat, se ridica sa vorbeasca cu cineva depe trotuar si se intoare  cu o tigara si o bricheta : e Davidoff.  “Multumesc mult, dar nu trebuia, etc. etc. “.  Am aprins si i-am inapoiat bricheta.  N-am recunoscut persoana dela care a venit tigara. 

Peste putin suna telefonul, era Zizi, caci am auzit spunandu-i ca “domnul este impreuna cu Max aici, la AB, si asteapta sa vina curentul”.

Iata insa, s-au aprins luminile de garda din Magazinsi se ridica oblonul din fata usii.  I-am multumit inca odata, ea l-a mangaiat pe Max  si-am plecat la noi adasa.  Zizi ne astepta si, dela ea am aflat ca pe  fata o cheama Aradni. Pline de posibilitati, telefoanele astea mobile.

Inca odata raman impresionat de intelepciunea poporului roman: tot rau’i spre bine. Intr’um an urat si antipatic ca acest 2924 cu canicula si seceta, lipsit de perspective si sperante, in mijlocul unei pene de curent, apare o ARIADNI carre te face sa zambesti…