Vinerea Mare-2020. Marti seara am iesit din spital dupa 23 de zile in care am fost persecutat de virusul chinezesc dar m-a ajutat bunul Dumnzeu si scapai. . Nu de asta vreau sa vorbesc acum ca e prea proaspat… Ma simt slabit si foarte obosit si facui prostia sa ma ridic din canapea sprijinindu-ma cu o singura mana si am simtit un junghi in fesa stanga care aduce a discopatie. Asta mi-ar mai lipsi acum. Noroc ca aven Voltaren in casa.
Asta insa, mi-a amintit de o patanie din anii ’70.  Era dupa ’73, ca locuiam deja in Av. Popisteanu. Probabil ca am facut vreo miscare gresita, tot eu, bineinteles, cine altul? ca m-am trezit intr’o buna zi (buna ???) stramb si cu niste dureri atroce.
Cum a iesit nenorocitul ala de cartilagiu din locul lui, ca eran stramb dupa ambele directii, si X-X si Y-Y, ca la incovoierea oblica.
In mod normal, ar fi trebuit sa fac o fizioterapie, dar pt. asta ae fi fost necesar sa ajung la un spital dar nici nu ma puteam gandi sa intru in masina, sa ma duca Zizi undeva. Nu-mi gaseam locul nicaieri, nici in pat, nici pe scaun, era sinistru…
Norocul meu a fost ca ne-am amintit ca medicul nostru de circa, ce se afla aproape de P-ta Chibrit, la o statie de tramvai distanta, facuse un curs de acupunctura, si o practica in paralel cu medicina traditionala, intr’un cabinet alaturat. L-a luat Zizi la telefon , i-a dat detalii si omul mi-a dat programare pt. dupa amiaza la ora…

Era la moda acupunctura in anii aceia? Nu stiu, dar si alti medici  au urmat cursuri asemanatoare. Si cumnatul meu, dar Romy era la Constanta, din pacate….Existau si in librarii vreo doua manuale de specialitate cu harti cu meridianele cu punctele sensibile. 

Tiris-grapis, mai mult agatat de nevasta, la ora respectiva, eram la Circa Sanitara.  Doctorul – nu-mi amintesc decat prenumele, Aristide-a evaluat situatia dintr’o privire si m-a avertizat: sa stii ca vor fi necesare 10-12 sedinte.   Ce sa zic? Aveam alta alternativa?  Imi indica patul alaturat unde sa ma intind, si ma roaga sa-mi cobor pantalonii, operatie pt. care m-a ajutat nevasta si-mi pune opt ace : doua pe buza sub nas, doua in loburile urechilor, alte doua in incheetura mainilor si ultimile sub genunchi -in sensul, la intradosul genunchilor.   Si pleaca sa-si vada de pacienti si ma lasa ca vai de capul meu..  

Dupa vreo douazeci de minute apare,n imi scoate acele, ma ajuta -impreuna cu nevasta- sa cobor din pat, imi spune  sa revin a doua zi la aceeasi ora, Zizi ma ajuta sa-mi ridic pantalonii si a fost ziua iintaia…. 

N-am simtit nici o ameliorare.  Noaptea aceea am  petrecut-o  in canapea.

In ziua urmatoare, tot asa, sprijinit de nevasta, la ora convenita eram la cabinet.    L-am rugat pe doctor, cu scuzele de rigoare, sa-mi permita sa raman pe scaun, pozitia culcat fiind prea dureroasa.    Era un om de bine si a acceptat.  Mi-a pus acele, chinuindu-se  el insusi cu cele doua de sub genunchi, si s-a dus la pacientii ceilalti.   Dupa un timp, nu stiu, , sa fi fost sapte minute, poate zece, am simtit ca nu mai am aer.   Am deschis gura  incercand sa inspir adanc ca sa nu lesin.  M-am uitat spre Zizi si-am vazut-o ca se schimba la fata si iese fuga din incapere.  Mi-a spus mai tarziu ca ma’nverzisem.  Ma rog…. Dar, vorba latinului, de gustibus et coloribus, non disputandum.   A aparut dupa putin, impreuna cu doctorul care, cand m-a vazut s-a schimbat si el la fata.   N-a stiut cum sa-mi  scoata mai repede acele, cum sa-mi ia tensiunea, sa-mi dea un pahar cu apa…. 

Eu  mi-am revenit repede.  El, era inca prevenitor: “domnule, se  pare ca in cazul dumitale acupuncctura sa nu mearga, nu te nelinisti, vino maine, la aceeasi ora , sa incepem infiltratii cu novocaina, solutie sigura, fara reactii adverse”.   Cu perspectiva asta, ma scol, imi trag singur pantalonii, drept si vertical asa cum m-a proiectat mama si-i vad pe ambii -si  nevasta si doctor- schimbandu-se din nou la fata. 

Poate ca doctorul era cel mai uimit.  Nici el nu stia ce s-a intamplat, pe semne plantase un ac doi nilimetri mai la stanga, sau mai la dreapta, si nimerise exact punctul care trebuie. 

Nici    nu nai stiu cum i-am multumit….