Nationale Nederlanden a incetat colaborarea cu Metropolitan asa ca m-am vazut -ca si multi altii- nevoit sa-mi ingrijesc betesugurile la spitalul Ericos Dinan. Banuiam ca acesta va fi fost vreun medic care ar fi practicat in Grecia. Cum cei din jur nu m-au putut lamuri,  m-am lamurit singur: n-a fost doctor si nici n-a avut legaturi cu Grecia. Este omul care, se pare ca aa contribuit in cea mai mare masura la crearea Crucii Rosii.
Elvetian de limba franceza -1828-1910-om de afaceri, scriitor dar in primul rand un suflet mare, in 1859 s-a aflat -nu stiu din ce motiv- pe campul de lupta dela Solferino, imediat dupa batalie (Franta-Austria).  Cei 38.000 de morti si raniti aflati pe acea campie  fara nicio asistenta, l-au marcat pt. toata viata.  In 1862 publica “Un souvenir de Solferino” carte in care pe langa impresiile zguduitoare propune si solutii si principii de organizare a ajutorului ranitilor, si pe care o trimite in toata Europa sefilor de stat si altor personalitati de decizie. Urmeaza imediat editia a doua si a treia si traducerea ei in mai multe limbi.  Aceasta a constituit catalizatorul crearii Societatii de Cruce Rosie.
Revenind la oile noastre, mai bine zis la ochii mostri, ma aflu acum in grija dr-lui Iani C. , un tip catre 55-60 de ani , simpatic, cu alura unui urs ridicat in doua labe si cu aceeasi miscare leganata, cu pasi mici. Kaliopi m-a recomandat lui asa ca nu poate fi decat bun.
Si ajungem la 21 Ian. cand am fost programat la operatie sa mi se inlature ceata care ma persecuta de asta-toamna. Se presupunea ca erau niste resturi de silicon ramasi dela operatia de deslipire de retina si care vreme de 9-10 luni au stat pitite undeva si nu s-au manifestat pana prin Noebrie.
Sar peste operatie, ca nu stiu amanunte. Am fost intrebat cum au scos siliconul si a trebuit sa recunosc ca, desi prezent si cu un ochi deschis, n-am vazut -totusi– nimic.  Operatia a efectuat-o un specialist care penduleaza intre Atena si Paris.  La vreo jumatate de ora dupa, a venit in salon doctorul meu, care asistase la operatie, sa-mi scpata pansamentul.  L-a scos si l-a inlocuit cu un ecran (ca nu stiu cum sa-i zic altfel) de plastic treansparent, lipit cu leucoplast, menit sa protejeze ochiul.  Cand i-am zis ca vad dublu, nu mi-a dat nicio atentie si mi-am zis ca o fi vreo reflectie a plasticului astuia.

Am ajuns acasa, ne-am linistit  si nevasta -cu mainile curate – mi-a scos ecranul de plastic, conform indicatiilor.  Si acum vine surpriza: imaginea tot dubla.  Cu stangul inchis, vedeam lucrurile asa cum le stiam.  Inchizand dreptul, stangul -cel operat- arata cam aceleasi lucruri usor translatate si rotite cu cca. 30 de grade.  In sene orar, ca sa nu existe vreo neintelegere. Cu amandoi ochii deschisi, imaginea era de tot absurdul: masa si scaunele din sufragerie in dublu exemplar, editia reala asa cum trebuie iar editia virtuala, cum zic, translatata si rotita.  Schim punctul de vedere si in partea cealalta bufetul si chemineul si ele cu acelasi comportament ciudat.    Nevasta, in mijlocul camerei -iubitoare dar ingrijorata- si dumneaei dubla, si verticala si rotita.  Tot cu 30 de grade si tot in sens orar.

N-as putea spune ca eram chiar in culmea fericirii, dar cum a doua zi trebuia sa merg la control, mi-am zis sa am rabdare.   Dar daca ???

Dupa un timp am iesit pe terasa unde balustrada -teava de 2″- era  si ea dubla, dar paralela cu ea insasi, nu rotita.   Mi-a mai venit inima la loc ca o cam bagasem pe maneca.  Revenirea a fost dificila, inauntru situatia era neschimbata. Nu puteam sa ma misc cu ambii ochi deschisi ca ma izbeam de toate usile si mobilele din cale.

A fost o dupa amiaza de cosmar.  Omul acela daca opereaza si la Paris, trebue sa fie un profesionist, chiar daca o opera el acolo doar algerieni si negri, -si pe aia trebue sa-i opereze cineva,  oameni suntem-…. Oameni, deci supusi greselii.  Ce-o fi gresit, ce s-o fi intamplat, ca nu cred ca mi-a rotit ochiul cu 30 de grade.  Si chiar daca l-arfi rotit, imaginea trebue sa fie conforma cu realitatea…..

Intre timp suna telefonul si cei ce stiau de operatie se intereseaza si Zizi da detalii.  Fiecare isi da cu parerea, toti ureaza sanatate   si printre altele am retinut si o compatimire: “saracu’ Serban, i-au trebuit 50 de ani sa  se obisnuiasca cu idea ca e insurat, si acum sa vada doua?”

***

A doua zi, la control, m-am lamurit: totul se datorase anesteziei.  Nici nu stiam ca m-au anesteziat, ca am fost tot timpul constient.  A venit o fata si mi-a lipit sub nas doua furtunase care suflau rece, “e oxigenul”  s-a simtit datoare sa-mi explice, cand m-am uitat intrebator, iar alta mi-a pus si o perfuzie in mana dar n-am banuit ca ma anesteziaza.  Aflai cu ocazia asta cum miroase oxigenul: nu miroase, dar e rece!

Bine-bine cu anestezia m-am lamurit, dar oare cum o fi cu canabisul?  Sau cu LSD-ul?  Ce idei mai sunt si astea? Doamne fereste!