De la Mihaela Doriza cu un articol al d-lui prof. univ. Dan Ungureanu care preda engleza la Univ. din Buc.  Domnia sa se plange de nivelul catastrofal al studentilor.  A cerut – la anul trei – sa se comenteze un poem al  unui poet englez din sec XIX.   Trei sferturi din an n-au putut numi nici poet nici poem desi subiectul era materie de anul doi.

Timpul 1-   Cu ani in urma imi povestea Sanda Hangan – Dumnezeu s-o odihneasca – urmatoarea intamplare:  domnul profesor Hangan, tatal ei, era prieten cu un profesor de matematica.  Acel domn scrisese o culegere de probleme.  Cand a iesit cartea de sub tipar i-a facut un exemplar cadou d-lui Hangan.  Sanda, in liceu la vremea aceea – trebuie sa fi fost anii ’40 – era in vacanta.  Ce zice d. profesor?  Sanda draga, cel mai elegant mod de a-i multumi d-lui “cutare” este sa-i  trimiti un caiet cu toate problemele rezolvate!  Si Sanda, saraca, toata vara a plans cu sughituri si a rezolvat probleme de matematica.

Alt profesor al nostru era Misu Ghermanescu, preda matematica.  Am zis alt – o spun pt. cine nu stie – pt. ca si d. Mihai Hangan ne-a fost profesor la Constructii de Beton.  Inalt , slab, uscativ, nu l-am vazut niciodata zambind.  Celalalt, care era “Misu” era gras, jovial, mai scapa cate o injuratura, mai sulfa nasul cu zgomot, dar…principiile nu se discutau.   Avea doua fete, ceva mai mari cu cativa ani ca mine si care amandoua au facut tot Constructii.  Facea parte din folclorul scolii examenul de matematica al  Mihaelei (Mica, pe cealata am uitat cum o chema).  Examinata de taica-su.      Ar fi fost posibil ca d. profesor sa ceara la decanat examinarea fiicei lui de catre alt profesor.  Catedra de matematica a Institutului de Constructii, nu-l avea doar pe el.  Dar nu!  A stat sarmana toata dimineata la tabla, a trecut-o prin toata materia, nu conta ca sistemul de examinare era cu bilete, biletul ei il rezolvase demult.  Asistentii au incercat sa-l faca sa-si schimbe gandul, Mica plangea si scria demonstatii si formule pe tabla: “sa nu zica nimeni ca ai trecut doar ca esti fata mea”.

Am avut norocul sa avem profesori formati inainte de razboi.  Majoritatea, ca nu e padure fara uscaturi, dar majoritatea erau oameni si de cultura si si de caracter.  Niste Domni.

Peste douazeci si ceva de ani locuiam in Aviator Popisteanu si lucram la ISLGC – un institut de proiectar – in centrul Bucurestiului, pe strada Snagov.  Si-I aveam vecin pe  Mihai Barbaiani, care ne fusese asistent la Constructii de Beton, foarte bun profesional si foarte sever.   El locuia intr’o vila vis-à-vis de blocul nostru si lucra la ISCAS, vis-à-vis de biroul nostru.  La inceput relatia era distanta: ne salutam in tacere si atat.   Dupa cutremurul din ‘77 nu stiu cum, pe nesimtite, ne-am apropiat.  Nevasta lui era tot inginerita si aveau o fata adorabila, Ioana, nascuta in anii ’68-’70.

Prin ’86-’87, vin intr’o seara la noi sa spuna ramas bun ca urmau sa plece in vacanta la Viena.  Mai fusesera plecati toti trei, tot in “occident” si se intorsesera.  De data asta plecau fara Ioana, cu gand sa ramana si s-o recupereze.  Si ne rugau s-o ajutam cand si cum va avea nevoie, pe ea si sa mai vedem si de Lache, catelul lor maidanez.  Ioana era de acum studenta la medicina, nu se punea problema sa stea cu orele la cozi, iar noi cu un pachet de unt, cu o bucata de branza, cu ce se putea in vremea aceea am adoptat-o.

Timpul 2 –  Intr’o seara vine Ioana la noi, era in sesiune, si ne povesteste ca poimaine are examen la …fiziologie  -sa zicem – si ca mai are de repetat si maine trebue sa cumpere si un cadou pt. asistent din partea ei si a lui Florin – flirtul ei -.  Cadoul grupei pt. profesor era cumparat, la fel si cel pt. asistent , dar, au luat si alti colegi cadou pt. asistent si nu se putea ei sa faca exceptie.  Cei ce am trait perioada aceea n-am uitat-o, nepotul Gabriel insa, are nevoie de precizari.  In anii ’80 studiau in tara o multime de tineri veniti din Palestina, din Grecia si din alte tari de lumea a treia, cu ai caror conducatori era prieten “tovarasul”.  Din Grecia veneau cei ce nu reusisera  sa intre acolo.  Adica, nu cei mai buni.  Si incet-incet s-a instalat coruptia.  Examenele se luau si cu un cartus de Kent, dar si cu suta de dolari.  Profesorii erau invitati sa petreaca vacanta in Grecia, de Palestina, e drept, n-am auzit.  Cine erau acei profesori din anii ’80?  Erau cei care, pt. grad, sau pt. doctorat, au trebuit sa intre in partidul communist.  Altminteri nu se putea, ramaneai asistent toata viata.

Timpul 3-  Daca acum tara are o prim ministru cu dificultati de gandire, – nu numai de exprimare – nu trebuie sa ne mire, este consecinta logica si inevitabila  a politicii oficiale din ‘947 incoace.  Sunt 70, da, saptezeci de ani de promovare pe alte criteria decat valoarea.

Doamna prim ministru este urmasa fireasca a tovarasei academician  Elena Ceausescu, care, de chimista ce era,  la nu stiu ce eveniment stiintific, vazand in referatul ce il avea in fata scris CO2 l-a citit simplu, codoi.

Si sa nu uitam un lucru, anume ca din 1948 s-a procedat – constient – la distrugera elitei intelectuale a Romaniei.  Multi oameni de valoare au pierit la Jilava, la Aiud sau la Canal.  Sunt convins ca si asta este una din cauzele pt. care tara nu are o opozitie coerenta.