Este si parsiv si va dura si mult, din moment ce speranta de viata va ajunge la 150 de ani pana la sfarsitul secolului. Cum va arata insa, acest viitor, e o poveste trista.

Am  fost intotdeauna optimist, am crezut ca omul, cu capacitatea lui creatoare, poate face orice.  Intr’adevar, in decurs de mai putin de 200 de ani, viata omului, cel putin aici, in Europa, s-a schimbat in mod spectaculos.  Incet-incet s-a despovarat de muncile cele mai grele, a creat masini care sa lucreze pt. el, nivelul lui de viata s-a imbunatatit considerabil, femeia a ajuns sa aiba aceleasi drepturi, tot mai multi oameni au avut acces la educatie, a aparut timpul liber, timpul destinat lui insusi, precum si preocupari noi, cum ar fi calatoriile de placere.

Dupa razboi, pe plan politic, Europa Occidentala, libera, a cunoscut o evolutie de invidiat.  Nationalismele ultra au disparut si a fost posibila crearea Uniunii Europene iar sistemele de guvernare, fie social-democratia, fie monarhia costitutionala erau foarte fravorabile individului.

La un moment dat au aparut sperante si in blocul comunist.    Revolutia de catifea de la Praga, caderea zidului la Berlin, Gorbaciov ne indreptateau sa credem ca lucrurile se vor schimba si in Estul Europei.  Din pacate comunismul s-a dovedit a fi un virus perfid care actioneaza cu intarziere.  Cel putin in Romania (situatie specifica) unde are loc o involutie ingrijoratoare.  Asta este un alt subiect.

Oricum, pana mai acum vreo zece ani mai aveam ceva sperante.  Vad insa ca – nu numai pt. Romania – lucrurile sunt cam tulburi.  Cu toata capacitatea creatoare de care am pomenit mai inainte.  Sau poate, tocmai din cauza ei…

                                ***

Europa se imputineaza ingrijorator.  La inceputul sec. XX o femeie nastea in mod curent 3-5  copii.  E adevarat ca mortalitatea infantila era mai mare, dar totusi lumea se inmultea…  Socrul meu a avut 45 de veri primari.  Eu, n-am avut decat unul.  Si daca, in general, starea de sanatate a populatiei s-a imbunatatit, iar mortalitatea infantila nu mai cunoaste cifre ingrijoratoare, in schimb fertilitatea femeii a scazut simtitor.  Fecundarea in vitro acum a devenit moneda curenta.

Europa imbatraneste ingrijorator este o consecinta a celor de mai sus.

                                ***

Ca robotizarea (nu-mi place termenul, e un barbarism, dar) e o realitate, nu mai constituie o noutate de mult.  Foarte multe meserii vor dispare in viitorii 20 de ani.  Pe de alta parte, probabilitatea ca omul sa  traiasca pana la 150 de ani, naste mai multe intrebari: – cu ce se va ocupa el, daca meseriile se imputineaza, cu alte cuvinte, daca nu va mai fi nevoie de el?   -sa admitem ca se va retrage la tara, va gasi un hobby, bunaoara inregistrarea trilului pasarilor salbatice din padure.  Din ce va trai?  Cu ce bani va plati factura de energie electrica? – cum sa se ocupe el de asigurarea materiala a propriului sau viitor, in cadrul “societatii participative” de care vorbea regele Willem-Alexander al Olandei? daca nu are un venit constant? – neavand urmasi va fi asistat la batranete de roboti (vezi programul japonez.  Japonia e singura tara in care am auzit ca exista o preocupare  guvernamentala in acest sens).  Revin, care va fi calitatea vietii acestui om, varstnic, singur, cu puterile reduse, dar – in compensatie- ajutat de roboti?

                                ***

In general, creatia – materiala – a omului a fost dictata de necesitate.  Pana mai acum vreo doua-trei zeci de ani.  Acum, lucrurile par a fi scapate de sub control: tehnologia naste tehnologie intr’un ritm furibund.  Vorbea cineva de necesitate? Primul lucru care-mi vine in minte sunt spusele lui Umberto Ecco a propos de telefonul mobil, care n-ar fi necesar decat medicilor de la salvare , politiei si pompierilor.  Nu l-a ascultat nimeni si uite unde s-a ajuns.  Se pare ca foarte multi copii care n-au nici o dificultate sa bata pe clape, au mari probleme cu scrisul.  Al doilea lucru ce mi se pare edificator pt, temerile mele este un accident de avion in care au murit peste 200 de oameni.  Cu cativa ani in urma, un avion ce zbura din Argentina catre Franta, in dreptul Ecuatorului a intalnit o furtuna, lucru obisnuit in zona, din care n-a mai iesit.  Cercetarile au ajuns la concluzia- dupa recuperarea cutiilor negre din fundul oceanului- ca a fost o colaborare defectuoasa intre pilot – pilotul om – si pilotul automat.  Nu a fost o gresala oarecare de pilotaj, nu, a fost ceva mult mai subtil si original: colaborare  defectuoasa cu sistemul automat. In timp ce pilotul preluase comanda, automatul s-a interpus – fara sa-l avertizeze -. Si in timpul acesta lumea produce automobile, autobuze, trenuri care merg singure, cu pilotii automati ne-am obisnuit deja.  Intrebarea mea este:  sunt oare necesare toate aceste virtuozitati tehnice?  Cui servesc? Nu cumva acest progres tehnologic, nenecesar, dar dezlantuit, semnaleaza un inceput de sfarsit?

Munca, de care este privat omul de catre un progress tehnologic necontrolat, a fost – cel putin pana acum – un factor echilibrant pt. psihicul lui.  Este bine cunoscuta deruta omului care, dupa 30-35 de ani de munca se pensioneaza si nu-si gaseste locul. Ce va fi de-acum inainte ?

                                        ***

Deocamdata, inca, Europa reprezinta pt. multi din alte parti ale lumii un miraj si un loc bun de trait.

N-am crezut niciodata teoriile conspirationiste.  Am crezut intotdeauna ca oamenii pot, foarte bine, sa-si faca rau si singuri si a da vina pe altii, e doar o scuza.

Am insa niste nelamuriri .  In Grecia intra in fiecare an niste zeci de mii de emigranti si refugiati.  Justificat este ca sirieni alungati de urgia unui razboi, sa caute refugiu in alta tara.  In Grecia insa, acestia sunt cel mult o treime.   Sunt cel putin 14 nationalitati, care constituie majoritatea.  Aici intra tarile Asiei Centrale, maghrebului si cateva tari africane.

Una din intrebarile mele este:  de unde are tanarul din Afganistan sau din Sri-Lanca – tari care se stie la ce nivel economic se afla –  suma de 2000$ cu care-l plateste pe traficantul turc sa-l treaca Marea Egee?  Si 2000 nu e cea mai mare suma ce se vehiculeaza, s-a auzit chiar si de  5000$.

Alta intrebare este: de ce acel tanar din Asia Centrala nu cauta o viata mai buna undeva mai aproape si intr’o tara de religie mahomedana?

Alta ar fi: de ce un algerian, strabate tot Nordul Africii trece marea in Turcia, ca de acolo sa vina in Grecia cu gand sa ajunga in Franta in loc sa treaca direct, prin Maroc.

Conform Organismului International pt. Refugiati in 2016 au intrat in Europa 363.504 persoane iar in 2017 doar  (?) 171.635, doar pe calea marii.  Deci, doar in acesti doi ani au patruns 535 de mii de oameni.   Daca fiecare a platit doar 2000$ inseamna ca s-a cheltuit peste un milliard, doar pt transport.  De unde banii astia?  Personal, as zice ca este un plan secret al tarilor arabe mari producatoare de  petrol de a-si asigura viitorul, colonizand Europa.  Petrolul, in 20-30 de ani se va termina.  Din ce va trai Arabia Saudita sau Kuweitul? Din turism?  Sa fim seriosi.

                                ***

La ora asta se apreciaza, oficial, ca in Europa traiesc 53 de milioane de musulmani.  Cifra este contestata de multe anchete sociale in, practic toate tarile.  Natural ca peste tot sunt si alte minoritati, si europeni si din alte parti, si de alte religii.  Ma refer doar la mahomedani pt. ca ei sunt cei periculosi.  Desi tot religie monoteista, cu radacini tot in vechiul testament, are o filozofie nu numai diferita ci chiar opusa crestinismului.  Respectul vietii este o necunoscuta la Islam.  Orice mahomedan este dispus sa se sacrifice pt. Allah luand cu el vietile catorva crestini, stiind ca pe lumea cealalta il asteapta tavi cu pilaf cu stafide si 36 de fecioare.  (Daca nu ma insel, cele de mai sus apartin ayatolahului Khomeini). In fiecare saptamana auzim ca undeva in Europa Occidentala un arab a injunghiat pe cineva sau a intrat cu masina in multime.  Romania a fost crutata.  Pana acum.  Dar pana cand? Povestea e veche de 2500 de ani: persii la Maraton, arabii in peninsula Iberica, turcii in Grecia si Balcani, ar fi trebui sa ne fi obisnuit cu idea.

PARANTEZA : am pus in cuptor clatitele cu bacon si cascaval de la Sclavenitis – daca ma’ntrebau pe mine le-as fi spus sa bage si ciuperci, dar, bune si – asa – si-am tras vreo doua tuici, din tuica veritabila de la varu’ Costel si m-a apucat melancolia… Trei!  Ca ma gandeam la Viena asediata de turci la 1529, saraca de ea, cat trebuie sa fi suferit… Pe cine aveam noi atunci la Viena?  Mozart si Beethoven au venit mult mai tarziu… Cred ca pe nimeni, dar oricum, sa te trezesti cu turcii la usa? Doamne fereste… E ea curata, dar e tare, chiar si cu cuburi.  Ce facui eu aici s-ar putea chema blog-verite.  Ar trebui sa depun cerere de brevet. Gata! Inchid PARANTEZA, mai vorbim si maine.

Revin. Intrebarea mea este: cum va arata Europa peste 30-40 de ani, cand populatia musulmana-dat fiind inertia sau incapacitatea clasei politice de a riposta- va avea o prezenta mult nmai agresiva decat in prezent? De integrat in structurile existente, nu vad semne. Mai probabil cred ca va urma o perioada de destabilizare. Pe de o parte statul, olandez sau francez, sau oricare altul, nu va mai fi in stare sa asigure toate subventiile ce le sunt acordate in prezent, iar pe de alta parte, populatia musulmana, mai tanara si mai potenta , pe deasupra si foarte nemultumita, va reactiona si mai violent. Este foarte probabil ca la un moment dat, populatia autohtona, va face abstractie de politica oficiala si va respunde la violente cu aceeasi moneda. Este foarte probabil ca societatea civila (imi place termenul asta) sa ajunga la un punct critic, sau mai bine zis, in termeni ingineresti, la o stare limita cand nu va mai putea ramane pasiva la provocarile unei populatii musulmane din ce in ce mai numeroase si mai agresive.
Am senzatia ca traim acum inceputul sfarsitului acelei Europe care vreme de multe secole a fost un exemplu de cultura si civilizatie.