Incitat pe de o parte de fotografia bunului meu prieten, iar pe de alta, nedumerit de reclamele “surf in Greece”, stiind ca asta e un sport ce se practica pe undeva prin Pacific, am inceput sa caut.
Deschid o paranteza. Un demon fililogic ce ma persecuta din cand in cand m-a facut sa caut etimologia cuvantului ΦΛΟΙΣΒΟΣ -citesre Flisvos-care este numele unei piatete la malul marii si doi pasi de casa. Am aflat ca in limba lui Homer termenul asta desemna / descria clipocitul apei la tarm. Marturisesc ca ma asteptam sa gasesc ceva similar a propos de “surf”.
N-am gasit ce asteptam eu, am aflat insa, altceva. Echipe pluridisciplinare de savanti dela mai multe universitati din Asia de Sud-Est, Australia si Noua Zelanda, au efectuat studii asupra acestui sport, si in laborator si in situ-ca sa zic asa-avand la dispozitie cea mai sofisticata aparatura de ultima ora. Este de inteles acest interes al oamenilor de stiinta din acea parte a lumii, dat fiind ca acest sport era practicat de sute de ani in insulele Polineziei.
Au participat oceanologi, biologi, anatomopatologi, neurologi, specialisti in hydrodinamica, in I.T. si inca… Cercetarile s-au concentrat in studiul comportamentului sportivului in timpul cursei / actiunii.

Ma tem ca concluziile cercetarilor pluri disciplinare, nu vor fi pe placul lui Dan, pt. ca -pur si simplu- nu intruneste calitatile necesare.

S-a ajuns la concluzia ca “surferul ideal” esre necesaar sa fie cracanat, si sa sufere de platfus si calvitie.  Trebuev sa fie cracanat pentru o buna stabilitate pe plansa, piciorul p[lat ii  confera o mai buna aderenta la plansa  iar calvitia este absolut necesara pt. un profil hydrodinamic.