Dupa ce am fost la Bellu la ai nostri, am trecut si la catolici, sa ducem o floare si sa apridem o lumanare la Mihaela. Iti face impresie deosebirea: mult mai curat si ordonat ca la noi la ortodoxi. Dar nu de asta e vorba…
In drum, nu departe de al Mihaelei am vazut ceva original: o cruce cu un paralelipiped de vegetatie presart cu floricele albe. Imediat am auzit-o pe Zizi, care e o priceputa la botanica exclamand “ia uite, rochita randunicii”, si, mai apoi”dar asta e o buruiana”. Nu conteaza ca e buruiana, ansanblul era frumos.
In latina: CONVULVULUS ARVENSIS, de unde numele de volbura.
Iar “rochita randunicii” este inca o dovada a spiritului acestui popor, ca numele asta nu a aparut intr’o Societate a botanistilor sau in vreun laborator universitar, numele asta a fost dat de un taran cu fantezie si iubitor de frumos care a fost nevoit s-o pliveasca cand ii napadea cine stie ce cultura. Idea de a asocia un obiect vestimentar cu o pasare, si nu cu orice pasdare, ci cu una gratioasa si eleganta cum e randunica mi se pare fantastica. Tot respectul si admiratia pentru spiritul romanilor….