Era in ’66 sau ’67, in orice caz, in primul an de meserie, la IPGC, cand il aud pe Izy Finkelstein -seful meu imediat- aratand o schita pe care o dadusem la desenat “ce-i cu astea patru bare de 16, Serbane?.” -Pai, domnule, eu zic ca sunt suficiente… – Serbane, le-ai scos din burta! -Aaaa… -Serbane, in meseria noastra beneficiem de niste princiipii foarte clare de Mecanica si Rezistenta, facem niste ipoteze plauzibile si veridice si avem la dispozitie un aparat matematic de calcul, iar tot ce punem pe hartie trebue sa fie rezultatul unor calcule. Noi suntem profesionisti, nu amatori! Te rog foarte mult, nu uita! Si-acum, pune mana si calculeaza. Praftorita asta n-am uitat-o niciodata. Dupa douazeci si ceva de ani, in toamna lui ’90, Mihalis Zolotas cu care lucram la reparatii de vapoare -el fiind inginer naval-ma recomanda printr’o prierena arhitecta unui birou de studii. Din primavara lui ’89 am trimis C.V.-ul meu sau am fost eu insumi la diverse birouri sau societati de constuctii dar fara rezultat. De aceasta data Mihalis a fost bine inspirat. O.T.M. (Societatea de Studii Tehnice) era -se pare- cel mai mare birou din Atena si dupa cateva zile am fost primit la un interview. M-am inarmat cu vreo 2-3 planuri cu cate ceva mai reprezentativ, pe care le scosesem din tara in 1990 cand mai slabise ceva vigilenta. Domnul P.V. patronul biroului, cam de aceeasi varsta cu mine, s-a uitat politicos, dar fara sa arte vreun entuziasm deosebit m-a intrebat diverse, eu i-am aratat semnatura mea din cartus, sa nu creada ca-i zic brasoave, si ne-am despartit cu “sa tinem legatura”. Aveam tot interesul sa gasesc de lucru ca reparatiile de vapoare erau pe duca. Sindicatele rasfatate de partidul socialist aflat la putere in anii ’80 au dublat-practic-in ultimul an, preturile la anumite lucrari si Grecia devenise necompetitiva. De Craciun am dat un telefon de felicitari la O.T.M. ca sa-i aduc aminte de mine, dar…am ramas la nivel de politeturi. . Incepusem sa-mui pierd sperantele cand, peste cateva saptamai sunt chemat sa dau o proba. Era galeria de preaplin a barajului dela Evino, in fapt un tunel cu diametrul de 5 m. Cinstit fiind dela mama de acasa, m-am simtit obligat sa-i spun ca n-am mai lucrat tuneluri. “Las’ ca stii dumneata” a fost raspunsul si mi-a intins manaa de La revedere. Si am stiut. Tunelul nu e altceva decat un cadru inchis. Si au mai trecut niste saptamani cand am fost chemat, de data asta sa colaboram. Am fost prezentat viitorilor mei colegi in biroul carora aveam sa lucrez si mi-a dat si subiectul preocuparilor mele, statia de metrou Katehaki. Pana in anii ’90 Atena nu nu avusese nici tramvai, nici metrou. Cu doi ani in urma autoritatile insarcinasera o societate joint-venture -Hochtief-Vinci – sa elaaboreze proiectul retelei de metrou. Francezii si nemtii au propus un plan general si au facut si proiectele pt. primele doua statii: Sintagma si Academia. A treia statie a fost Katehaki. Metroul intr’un oras de cca. patru milioane de3 locuitori, era o lucrare mare care putea aduce multi bani si nu era sa stea grecii cu bratele incrucisate si sa-i lase pe nemti si pe francezi sa ia ei tot. Domnul P.V. -dupa cum am aflat mai tarziu- era in relatii foarte amicale cu ministrul lucrarilor publice si asa se explica faptuln ca O.T.M. a fost primul birou de proiectare autohton care a avut lucrari pt. metrou, in speta, Statia Katehaki. Al carei proiect de structura a fost in intregime elaborat si semnat de mine. Au mai urmat, de-a lungul timpului alte 4-5 statii si nu mai stiu cate tuneluri pt. autostrazile Attiki si Egnatia. Si nu stiu cui sa-i multumesc mai intai, lui Mihalis Zolotas sau lui Izy Finkelstein…