N-am fost niciodata convins ca ce s-s intamplat in Romania la sfarsitul lui 1989 a fost o revolutie, in adevaratul sens al cuvantului.
Ceausescu a fost un tiran. A nemultumit nu numai un intreg popor ci si pe cei din imediata lui apropiere, nomenclatura. Chiar daca acestia, avand acces la “Gospodaria de Partid” nu intampinau problemele pe care le aveau zilnic oamenii de rand.
Oamenii acestia erau niste ambitiosi, nu puteau urca pe scara sociala practicandu-si profesiunea -majoritatea nici nu aveau una-ci facand politica. Odata ajunsi ministru sau prim secretar de judet, constatau ca nu pot avea nicio initiativa. Nu erau nimic altceva decat niste marionete manevrate de Ceausescu. Nu e vorba doar de initiative dar nici libertate nu aveau. Poate ar fi vrut omul sa-si faca vacanta in Bermude sau sa mearga la vanatoare in Africa, nici vorba de asa ceva. Era normal sa existe nemultumiri dar cine avea curajul sa spuna ceva?

Dar iata ca in anii ’80 lucrurile au inceput sa se schimbe. In 1985 Gorbaciov -o minte descuiara- a ajuns Prim Secretar la Moscova unde a initiat niste schimbari de care inainte nici nu putuse fi vorba. In Polonia, la Gdanskera un sindicat foarte activ, condus de Lech Wallesa, este tolerat de autoritati, cu toata agitatia pe care o provoaca. Iar 1989 a fost anul rasturnarilor la care nimeni nici nu visase. Nemti din Berlinul de Est au trecut in Vest fara ca granicerii sa-i opreasca, a cazut si zidul Berlinului. In Cehoslovacia, in Polonia si in Ungaria lumea se agita, iesea in strada fara ca politia sa intervina brutal. In Romania scufundata in intuneric si tacere, lumea se informa dela vecini (antenele TV erau orientate spre granite si se prindeau posturi bulgaresti, sarbesti, unguresti) a inceput sa se afle ce se intampla in Europa. Si s-a nascut idea. “Romanii sunt apatici, nu reactioneaza precum Ungurii in ’56 , ori cehii in ’68, tot noi trebue sa facem ceva. O sa aranjam o revolutie asa cum scrie la carte.” Dar singura “carte” pe care o cunosteau dansii era invatatura marxist-leninista, iar adevarata revolutie, conform Lenin, e insotita de varsare de sange. La Timisoara, in 16 Dec. cativa oameni au iesit in strada protestand pt. o nedreptate facuta pastorului Laszlo Tokes. Asta a fost scanteia de care aveau nevoie, ca pe urma, de aprins si intetit focul, se pricepeau ei foarte bine. Vazand ca pe 16 protestul nu a fost reprimat, timisorenii au prins curaj si a doua zi au iesit in strada in numar mai mare. Erau informati dela televiziunile tarilor vecine, stiau ce se intampla la Berlin, Praga n-au mai avut nici o retinere si au navalit chiar la Consiliul Judetean, considerat de Autoritati ca un fel de Sfanta Sfintelor. N-au intampinat rezistenta si l-au cam vandalizat. Seara, in 17 Dec. Ceausescu a convocat Comitetul Executiv. Era in toate starile si le-a reprosat ca nu i-au executat ordinele. Stenograma acestei sedinte a fost desecretizat si e foarte instructiva. Inca din 16 seara vorbise cu “factorii de raspundere” T. Postelnuicu, ministrul de interne si cu V. Milea, ministrul apararii si acestia nu l-au ascultac. Ba, mai mult au vorbit si in cursul noptii 16/17 de mai multe ori, pana la ora 4. Si? Securistii nu aveau munitie, centrul orasului nu fusese ocupat de tancuri si nimeni n-a impiedicat “derbedeii si deplasatii (sic)” sa intre in Consiliul Judetean. Ceausescu tuna si fulgera, nevasta-sa ii tine isonul iar toti ceilalti fac sluj in fata lui si-si toarna cenusa’n cap. Este evident, citind Stenograma ca in mod deliberat i-au nesocotit ordimele, l-au sabotat. “Unde erau tancurile, cand eu am dat ordin sa ocupe centrul Timisoarei?” La care generalul Milea raspunde: “au patrulat dela Est la Vest”(???) E de mirare ca Ceausescu n-a facut infarct in clipa aceea. Este de neconceput ca Securitatea -asa cum o cunoastem cei ce am trait in Romania comunista- sa nu intervina la Timisoara decat daca a avut ordin sa nu intervina. In zilele urmatoare, romanii ies in strada si in alte orase, constituind -ca nu gasesc alt termen- revolutia cea autentica, sincera, curata, care va masca insa, o lovitura de palat. Complotistii aveau si un as in maneca, pr tovarasu’ Iliescu -considerat de Moscova ca piesa de rezerva la postul de prm secretar-. Dumnealui,-probabil- nu avea cunostiinta de toate detaliile proiectului, ca declara, ingenuu si naiv, ca “Ceausescu a tradat spiritul socialismului” crezand ca ii va lua locul si i se va permite sa continuie aceasi politica. Nu stia in clipele acelea ca “tovarasii” intentionau sa intoarca foaia si sa devina capitalisti. Stenograma sedintei din 17 Dec. ’89 ofera argumentele necersare sustinerii ideii de lovitura de palat.