O dilema hamletiana! Toata iarna trecuta, inainte de operatie, de fiecare data cand ma barbieraeam- sau aproape de fiecare data- fara sa vreau, desi eram atent, imi taiam alunita. Si curge asa de mult sange ca e enervant, si asa a aparut idea sa nu-mi mai rad mustata.

Max, vazandu-ma zi de zi, s-a obisnuit cu noua mea fizionomie si n-a reactionat.  Nevasta, la fel, ma hraneste in fiecare zi la fel ca ininte.  Banui ca de multe ori nici nu ma vede, ce vrei, dupan atatia ani impreuna… Eu insa, am niste indoieli: imi face impresia ca ma maturizeaza.  Daca te uiti si faci comparatia….  Lasa ca zilele trecute am suferit un adevarat soc cand, in tramvai, o tanara doamna s-a oferit sa-mi cedeze locul.

Pe de alta parte insa,  exista fara indoiala un avantaj: mustata confera gir si prestanta.  Spus pe sub mustata adevarul pare mai autentic, nuanta mai bine definita.  E cu totul altceva decat aceleasi  spuse cu buza superioara rasa.  De altfel trebue sa o spunem, si Platon si Aristotel purtau mustata.  Si, da, era sa uit, si Pitagora, si el.   Cineva imi poate aminti ca si Stalin avea mustata.  Natural, nu exista padure fara uscaturi, nu numai Stalin ci si Dragnea, dar n-o sa ne radem toti mustatile din cauza unor criminali sau a unor puslamale.  Toute proportion gardee.

Da! Chiar nu stiu ce sa fac.  E adevarat ca par mai matur, insa, nu demult o doamna foarte bine, o persoana cu o educatie aleasa  si de mult bun gust, mi-a marturisit ca sunt mai sexy!
Pe de alta parte, atunci cand voi ajunge -cu voia Domnului- la varsta a treia, mustata adeuce un spor de autoritate, ca sa nu mai vorbim ca va fi si mai comod si, dece nu, poate imi voi lasa si barba….