Anul trecut s-au implinit 500 de ani de la enuntarea tezelor lui Luther, punct de mare insemnatate in istoria crestinismului.

Saptamana trecuta am fost pt. cateva zile la Othmarsingen, langa Zurich, sa-l cunoastem pe Mario, aparut in lumea aceasta acum cinci luni, opera Alexandrei, nepoata lui Zizi, care traieste acolo.

Intr’una din zile ne-am oferit noi sa mergem sa cumparam niste fructe: “Vezi ca e o fructarie pe strada scolii, din drumul principal, a doua la stanga, scrie… si e cu autoservire”.   Mergem noi, gasim lesne pravalia, care era un hangar, cu tot felul de fructe si legume, si nimeni inauntru, cu o masa si un cantar intr’o parte si alaturi, o cutie metalica pt. bani.

Ne-am amintit ca si in Suedia, la Vedigge, unde traia Dan Stefanescu, era acelasi sistem.  In Elvetia poti cumpara si flori, direct din camp. Le tai singur, ce si cum iti place si platesti – tot asa – intr’o cutie aflata impreuna cu lista de preturi sub un sopru de nici 2 mp.

In alta zi, la Aarau, am vazut sistemul extins si la super-market.  La intrare, nici o casa, mi-am zis ca probabil vor fi fiind la iesire , in capatul celalalt, dar lumea iesea si pe aici.  Misterul l-am dezlegat imediat: din loc in loc se gaseau niste masute cu un aparat de citit bar-cod-ul si cu un cititor de card.  Iti inregistrai toate cumparaturile, plateai cu cardul si gata, fara casierite cu probleme de rest si fara cutii metalice!

Asa ceva e de neconceput in Romania, sau in Grecia.

Lasa ordinea si curtemia care domnesc peste tot, lasa drumurile in stare perfecta – si trotuare la fel – cu semnalizari atente, inclusiv limita de viteza scrisa mare pe carosabil.  Nicaieri pereti mazgaliti sau pahare de plastic cu resturi de cafea lasate pe garduri sau unde nici nu te astepti, ca in Faliro.  Aceasta grija pt. locul unde traiesti si pt. aproapele tau, e caracteristica in toata aceasta Europa de credinta reformata – luterana sau calvinista -.  La Vedigge, in fiecare casa era o lampa in fereastra cu perdeaua trasa deoparte.  Am aflat ca e o traditie veche, dinainte de iluminatul public, in ajutorul calatorului nocturn.

Reforma lui Luther a fost geniala pt. ca l-a asezat pe om in fata lui Dumnezeu.  Sola fide, sola  Dei grazia, numai credinta si numai iertarea Domnului te vor mantui.  Nimeni altcineva nu o poate face, solus Christus, numai Hristos se afla intre tine si Domnul. In ortodoxism lucrurile se rezolva aici, nu trebuie sa astepti pana ajungi in fata lui Dumnezeu: ai furat gaina vecinului, ii marturisesti preotului, acesta iti da sa bati 15-20 de matanii si sa spui Tatal Nostru tot asa, si esti absolvit si cand ajungi la Dumnezeu esti curat, fara pacate.  In plus, mai are si avantajul ca maine, poti sa–i furi si capra, in aceleasi conditii.

Luther l-a facut astfel pe om mai responsabil, mai constient si lucrul asta se vede clar in gradul diferit de civism.  Nu vezi in tarile unde au prins ideile lui Luther, nu vezi egoismul si indiferenta fata de mediu si fata de cel de langa tine care exista in Grecia sau in Romania.

Diferenta se vede si in arhitectura.  Numai in ortodoxism exista altarul, caruia I se confera o aura de mister  si unde, din experienta mea de tarcovnic la Manea Brutaru, de fapt nu se intampla mai nimic decat se randuiesc acatistele, se numara banii si unde, eventual, iti poti face si injectia (parintele N….).  In biserica reformata – ca si in cea catolica, de altfel – nu exista catapeteasma, spatiul este unitar, dovada – cred eu – a poztiei preotului – unul dintre noi, si nu intermediarul catre Dumnezeu -.  Si nu exista nici fresce sau mozaicuri care sa-l impresioneze si sa-i abata atentia credinciosului venit sa se roage – vezi Catedrala Neamului -.  Cati se duc la Roma la Sf. Petru sa se roage si cati pt Pieta a lui Michelangelo?

Diferenta se vede si in vestimentatie: simpla si sobra pe de o parte iar pe de alta, luxoasa, impresionanta, cu tesaturi  cu fir de aur, perle si pietree pretioase.

Biserica ortodoxa mosteneste fastul si pompa si formalismul bizantin la care se adauga folclorul local.  O prietena din Galati, care in urma cu sapte ani isi pierduse fiica, umbla sa cumpere o galeata – la Galati nu gasise – de ce?  Pentru ca din lista de obiecte ce-i daduse preotul, si pe care trebuia sa imparta la parastasul de 7 ani, mai avea de gasit o galeata si o matura.  Si ne aflam in sec. XXI in plina – a patra – revolutie industriala.   In 2009, cand s-a sfarsit Mitica, unul din nepotii lui care locuieste la Berceni, m-a intrebat cat am platit preotii.  Vazand probabil surprinderea mea, se explica: devenise de curand tata si preotul din sat i-a cerut 700 de lei ca sa-i boteze copilul, iar acum facea o – hai sa-i  zicem –  analiza a pietii.  Pana la urma si-a botezat copilul undeva in Bucuresti, cu doar 150 de lei.

S-a uitat ca Iisus i-a alungat din templu pe negustori si pe zarafi… Dar nu asta este singurul lucru uitat din invatamintele lui Hristos.  Catedrala Neamului e o pilda a lipsei de masura, ce sa mai vorbim de clopotul de 25t. – cel mai mare din Europa – si de efigia patriarhului de pe el… De trufie a auzit cineva?   Lasa ca Biserica Ortodoxa a pactizat de multe ori cu  politicul si nu intotdeauna in interesul poporului, ci al ei insasi.

Bisericile, si cea catolica,dar mai cu seama cea ortodoxa se transforma de (prea)  multe ori in institutii concentrate mai mult asupra lor inselor, decat asupra principiilor si filozofiei ce ar trebui sa propovaduiasca.