Poate ca primul tablou care mi-a ramas pana acum in minte este acest tablou al  lui Watteau.  In casa exista Le Petit Larousse Illustre, editia din 1927 in care, in sectiunea a doua a numelor proprii avea si diverse reproduceri –in sepia- de opera de arta.  Copil fiind imi placea sa-l frunzaresc, sa ma uit “la poze”.  Tabloul prezenta un mister.  In primul rand, unde era aceasta “Cythere”?    Pe urma, nu se vedea nicio apa, niciun vapor sau corabie, doar un grup de oameni in costume de epoca intr’un peisaj colinar, cu multa vegetatie.   Si asa a ramas acolo, intr’un colt de memorie.

Abia peste ani, multi ani, am aflat ca CYTHERE este de fapt ΚΥΘΗΡΑ, o mica  insula  la sud de Peloponez, celebra pentru ca acolo s-a nascut Afrodita, mai cunoscuta de la romani ca Venus.  Afrodita s-a nascut din spuma marii care s-a creat cand au cazut de sus organele genitale ale lui Uranos pe care I le taiase Cronos, propriul lui copil- unul dintre titani- cu secera de cristal.  Secera, cu care este si reprezentat, el fiind cel ce se ingrijea de cules, precum si de bunul curs al anotimpurilor.  Atentie mare: a nu se confunda cu Hronos, zeul timpului.

Revenind la Afrodita, adevarul este ca nu a fost singura care s-a nascut din acel tragic eveniment.  Ea s-a nascut doar din picaturile de sperma ce au curs odata cu sangele.  Din organele genitale si din sange, au aparut cele trei Erinii (sau Furii), cei sapte Giganti (dintre care unul, Enghelados se ocupa cu cutremurele) si Nimfele.  Poate ca si datorita detaliilor nasterii sale, Afrodita esta zeita dargostei si a fecunditatii.  A dragostei carnale, sa ne’ntelegem, pentru ca de dragostea platonica nu raspunde ea , ci-dupa cum spune Homer-o a doua Afrodita, nascuta in Cipru, fata lui Zeus si a Oceanidei Dyonis.  “Dyonis” e in greaca veche,  astazi s-ar chema Dionisia in  Grecia , iar in Franta, simplu, Denise.

Oricum, desi Afrodita n-a trait acolo, ΚΥΘΗΡΑ- sa-i spunem de acum incolo Cythera—este considerate insula ei, acolo s-a ridicat in antichitate primul templu dedicat ei si acolo se mergea in pelerinaj.  Watteau insusi a fost, si din aceasta calatorie s-au nascut cele doua tablouri ale lui cu acest subiect:  “Pelerinaj la Cythera “ si “Imbarcarea  pt. Cythera”.

Langa Cythera exista o insula mai mica,sa zicem geamana, Anticythera.  Acolo la 1900 niste pescuitori de bureti au descoperit o corabie antica scufundata si au scos la suprafata diverse obiecte.   Printre care celebrul mecanism.  A fost o descoperire importanta daca statul grec, cunoscut dintotdeauna pt. inertia si incapacitatea lui, a organizat imediat, in 1901 , o expeditie arheologica.  Se pare ca a fost prima expeditie arheologica organizata de un stat.  Cercetarile s-au oprit in1902 din cauza mortii unui scufundator si a paraliziei altor doi.   Au fost reluate in 1953 de j.-Y. Cousteau care revine si in 1976.  Si apoi, in 2012-13-14 mari expeditii internationale scot in continuare diverse obiecte.

Un englez sau american, specialist in arheologie submarina, spunea acum vreo trei ani ca nava trebuie sa fi fost Titanicul acelor vremi,-sec. 1 ininte de hristos-. Era o nava romana construita in sec. 3 sau 4 (datare dupa lemnul scheletului).   Avea 50 m. lungime, cu o capacitate de 7000 tone si o zona amenajata pt. pasageri.  .

Dintre toate obiectele gasite si scoase, cel mai important este un mecanism de bronz-ce a ramas din el- ca de ceasornic, care, s-a spus ca ar fi fost un astrolab.  Alta autoritate sustine ca ar fi fost un calculator calendaristic.   Specialisti dela diverse universitati faimoase l-au examinat si s-au produs-si propus- diverse prototipuri pornind dela acele roti dintate ruginite.

In 2014 s-a organizat la Muzeul Arheologic o expozitie dedicata naufragiului dela Anticythera.  Erau statui de bronz: un efeb superb, in f. buna stare, capul unui batran-filosoful- deadreptul fantastic si o multime de fragmente.  Erau statui de marmura de Paros, foarte atacate de sarurile marii, sau poate de cine stie ce microorganisme, dar care pe suprafetele in contact cu milul ramasesera intacte, de o frumusete rara.  Am avut aceeasi tentatie sa pun mana ca la vederea lui Venus Viennoise, la Louvre.  Erau vase de sticla, amfore, monezi si cate si mai cate.

Corabia aceasta al carei lemn a fost datat sec. 3 i. de H. dar dupa monezile gasite a naufragiat in sec 1 i. de H., mergea la Roma.  Toate obiectele erau de provenienta greaca.  Faceau grecii export de obiecte de arta?  S-a  emis si ipoteza ca ar fi fost prada de razboi.  Ca se facea export de ulei de masline si de vin, se stie.  Dar atatea obiecte de arta, de mare arta…

Chiar daca era prada de razboi, un lucru ramane cert: Grecia la ora aceea era o civilizatie de mare rafinament.

Mergem spre nord, in Peloponez, la nici 200 km. la Epidaur, sanctuarul lui Asclepios vindecatorul, fiul lui Apolo, un  intreg complex de cladiri destinate tratarii –si gazduirii- bolnavilor veniti din toata Grecia.  Pe langa sanctuar, la Epidaur mai exista si doua teatre, dintre care, cel mare este celebru in toata lumea , in functie si astazi.  Construit in sec. 4-i. de H.- avea la inceput 34 de randuri, la care, fiind insu

ficient, s-au mai adaugat dupa 200 de ani inca 21  de randuri, ajungand sa aiba o capacitate de 13.000 -14.000 de locuri.

Daca s-a facut, inseamna ca era necesar.  In zilele noastre totul e simplu: se anunta la televiziune ca pe data “x” la ora “y” canta Loredana in piata Matache si la ora aceea se aduna 70.000 de oameni sa se desfate cu marea arta. Vin cu metroul,  cu tramvaiul, cu autobuzul sau cu masina proprie, nu e nicio dificultate.

Dar acum 2.300 de ani omul nu avea decat un cal sau un car.  Si nici radio-T.V. nu exista.  Si veneau dela mari distante, ca localnicii nu erau mai multi de cateva sute.   Se organizau concursuri  de cantece si de poezie in onoarera lui Asclepios, dar se dadeau si reprezentatii dramatice la care participau si toti cei veniti sa se tamaduiasca, aceasta considerandu-se a avea efect benefic in tratament.

Interesant este ca in afara de cele doua dela Epidaur, in Peloponez mai sunt inca vreo paisprezece, dintre care cel dela Corint-inca necercetat complet-, se apreciaza ca ar fi avut 18.000 de locuri, iar cel dela Argos, 20.000.   Cateva zeci trebuie sa mai fie si in restul Greciei, casa nu mai vorbim de cele aflate in ceeace s-a numit Magna Grecia, adica sudul italuel, nordul Africii, Asia Mica.

Cele de mai sus, doua vorbe despre Grecia antica.  Despre Grecia contemporana, vezi Phylax  sau Artemis Sorras sau Memorandum si n-am terminat, inca.