Nu m-am priceput sa continui “incendiul”, ca de fapt, asta vroiam, noroc ca a plouat imediat dupa pranz si uite, am ocazia sa mai scriu cateva randuri.   A fost o aversa, nu un potop, si uite ce s-a intamplat.  Imaginile sunt dintr’un parking in Marousi  -un cartier in Nordul Atenei – care s-a creat – parkingul – pe o albie de torent.   Pt. ca Grecia are un relef f. agitat, albiile de torenti sunt la tot pasul.   Fiind o lipsa generala de suprafete construibile, mereu se gasesc diversi cu initiativa de a folosi albiile de torenti.   Se face o umplutura, un inginer (in Grecia circula o zicala: fiecare este ce declara)  da indicatia sa se puna pe fundul albiei o conducta – sa aibe apa o cale sa se scurga, atunci cand o veni – si pe umplutura se construieste.  Ba o vila, ba un parking ca in Marousi, ba o fabricuta.

Si la un moment dat ploua, torentul se insufleteste si ca un facut, sectiunea de conducta amplasata in albie,  este insuficienta si se intampla ce se vede.

Si asta se intampla destul de des.  In primavara au fost case distruse, nu numai masini, averi pierdute, la Mandra, in Vestul Atticei.

Revenind la tragedia de la Mati:  pana aseara  -la 48 de ore de la incendiu – nu s-a gasit nici o autoritate care sa se ocupe oficial sa inregistreze mortii, ranitii – nici macar numele celor din spitale – sau disparutii.  Sunt niste echipe de voluntari care cauta cadavre in casele si padurea arse.  Ieri dupa masa, armata a instalat o bucatarie de campanie care ofera ceva de mancare supravietuitorilor.

Guvernul a declarat ca a fost un cataclism natural,  deci, nimeni nu e responsabil.  Biserica este si ea la fel de absenta.

Sinistratii cer sa fie pedepsiti vinovatii.  Guvernul a decis 3 zile de doliu national si a promis niste ajutoare.  Opozitia da vina pe guvern si guvernul boicoteaza mass-media care-l critica.

Realitatea este ca n-ar fi fost 84 de morti daca la Mati ar fi existat un plan de sistematizare, cu cai de acces si evacuare bine studiate si n-ar fi fost aceasta dezvoltare haotica in care fiecare a construit unde i-a placut.  Constiinta civica este ceva necunoscut in Grecia.  La fel ca si sentimentul responsabilitatii proprii.  Intotdeauna e de vina altcineva.