-strict authentic-
LUNI 22 Sept. 1980, catre ora noua dimineata D. Boghici, consilierul nostru, este anuntat telefonic ca tatal sau a incetat din viata. Vestea nu constituia o surpriza intrucat in urma cu patru ani se apreciase ca va mai trai doar trei- patru saptamani. Dumnnezeu sa-l odihneasca! Sa vedem acum cun putem sa-l ajutam pe consilier pe care il asteapta multa alergatura si –din pacate –n-are masina. M-am oferit sa-l duc eu. Aveam o Skoda S 100 cu care, intamplator, in acea dimineata venisem la birou.
La ora zece si jumatate eram la circa medicala pt. Certificatul Medical. Nu era nimeni pana la ora paisprezece. Am plecat atunci, sa cumparam-asa cum cere datina la romani- vase, prosoape, batiste si panza alba pentru sicriu. La Sora pe Cal. Grivitei, magazin universal (sau aproape) nu aveau decat batiste maron. Noroc ca am gasit vis-a-vis prosoape, iar la alt magazin, dupa colt, batiste si panza alba, trei metri, ca doar atat aveau.
Pe toata Cal. Grivitei, dela Gara de Nord pana la P-ta Chibrit farfurii de impartit, n-am gasit ci abia undeva pe B-dul 1 Mai dincolo de Domenii. Am trecut si pe la Primarie (pardon !, Sfatul Popular) la Banu Manta sa aflam orarui Serviciului de Stare Civila unde am aflat ca respectvul serviciu nu mai functioneaza acolo ci in P-ta Amzei dar nu se stie orarul.
Am mers apoi pe Sos. Giurgiulu, la Cooperativa Constructorul, unde platise in 1977 contravaloarea a doua cripte la cimitirul Reinvierea. I-am gasit tare greu, ca din ’77 si-au schimbat sediul de 4 ori. I s-a spus sa revina a doua zi, la ora sapte, sa ia muncitorii sa-i duca la Reinvierea sa se apuce de treaba, sa faca cripta. “Dar eu am achitat doua” replica d. Boghici. “Cati decedati aveti? –unu-o cripta-”. Astea sunt directivele, pe considerente de economie de materiale. “Asta este”. Chestia cu economia de materiale o stiam noi f. bine, ca doar la fiecare proiect trebuia sa raportam o economie la ciment si la otel-beton de 15% fata de proiecte similare anterioare. Fara comentarii!
Vazand ca se facuse ora doua, ne-am intors la Policlinica, am luat Certficatul Medical, si ne-am intors in P-ta Amzei la Primarie unde l-am lasat pe d. Boghici sa ia Certficatul de Deces si m-am intors la Institut ca peste doua zile aveam predare.
***
MARTI, a mers cu el d. arh. Marius Vasilescu , zis si “tataie”, fiind singurul bunic din atelier. La ora sapte si jumatate erau la Coop. Constructorul- unde se spusese la sapte- dar au plecat cu muncitorul in cauza, abia la noua. In drum s-au orit si la Cimitirul Evanghelic sa ia doi saci cu ciment pe care i-au scos- pe furis- pe undeva prin spate si i-au incarcat in Trabant. La Reinvierea, desi aveau toate actele in regula, au aflat ca nu le au si ca trebuie sa mearga la Administratia Cimitirelor la Bellu sa mai ia o hartie.
Pe drum d. Boghici incercase sa-l convinga pe muncitorul in cauza ca daca tot se face toata tevatura asta “hai sa facem doua cripte si ne’ntelegem noi”. Nu se poate , ca administratia face controale si da amenzi .
Ajunsi la locul de veci au mai aflat ceva: “da’ vaz ca aicea n’aveti spatiu de depozitare”, “ce depozitare?”. Si asa au aflat ca in banii platiti in ’77 la Coop. Constructorul, nu este cuprins si transportul pamantului rezultat din sapatura pana la carosabil. Si in cazul asta, “face 2500 de lei”. Dupa indelungi tocmeli s-a ajuns la 2000. “Si sa stit ca mu e mult, ca din banii astia tre’ sa cumpar si scule”. “ Cum adica, ce la cooperative n-avet scule?”. “Da’ ce vrei ‘mneata, sa ma car pe tramvai din Giurgiului pan’ la Re’nvierea cu lopata si cazmaua? Asa, le cumpar din Obor ca-i mai aproape”. “Dar nu tot trebuie sa le cari inapoi la sfarsit?” “Da’ dece? Le las aci. “ “Te cred, la banii astia iti convine”.
L-au lasat si s-au dus la Pompe Funebre, sa cumpere cosciug, Aveau mai multe dar toate de PAL. Pentru cei foarte tineri, PAL inseamna “placi aglomerate din lemn”, mai precis din rumegus. In timp ce discutau a sosit un transport -tot sicrie-, majoritatea de PAL, dar erau si trei de stejar. Care, insa erau comanda speciala si erau destinate altor centre… “Sa stiti dumneavoastra ca daca vreti neaparat stejar numai cu aprobarea IPS se face.” Unde I.P.S. nu inseamna Inalt Prea Sfintitul ci, mai terre-a-terre, Intreprinderea de Prestari Servicii. Tataie si-a amintit ca in atelier s-a lucrat la o investitie a IPS, la care sef de proiect a fost Gh. Dumitrescu. L-au luat la telefon, i-au explicat cum stau lucrurile si l-au rugat sa vada ce poate face.
Si au plecat inapoi la cimitir sa vada cum evolueaza situatia. Tocmai sosea un camion cu caramizi –mai mult sparturi- dela Belciugatele, langa Calarasi si soferul era in toate starile, ca fusese trimis cu doar 8 litri de benzina-la un camion de 5 tone- si cu sfatul “las’ ca te descurci tu”. Acum, natural vroia niste bani. Boghici nu stiu cat i-a dat, dar muncitorul i-a datb 50 de lei.
Intelegand ca asa cum merg lucrurile cripta nu va fi gata pana Miercuri la ora 12 cand era programata inmormantarea, Boghici a schimbat-o pt. joi.
***
MIERCURI a fost randul lui Zizi sa mearga cu consilierul si s-au dus la Pompe Funebre sa astepte sicriul. Interventia lui Ghita Dumitrescu la IPS a fost benefica. Intr’adevar, dupa un timp a sosit si un cosciug din lemn de stejar. E drept, plin de noduri, dar macar era de lemn. Au ales si o cruce din doua scanduri abia geluite dar macar erau date cu beitz, deci o treaba totusi s-a facut.
In timp ce asteptau ei acolo, au aparut doi barbati: –Dumneavoastra , ce doriti? — Un cosciug, doamna! —Sa stiti ca nu avem decat ce se vede, astea de PAL, alte pretentii sa nu avet! –Nu, doamna. O sa luam unul din astea. –Adresa si la ce ora sa vi-l aduca, sa ia si mortul. –Nu e cazul, o sa-l luam noi, ca suntem din Targoviste si acolo n-am gasit. Si nici pe drum pan’aici.
Revenim la ale noastre: s-a fixat ora la care sa vina masina acasa, s-au facut toate formele, dupa care au mers acasa la d. Boghici. Acolo, in curand a sosit si masina cu sicriul de stejar, s-a comis tot ce era necesar, Zizi le-a luat pe batrana doamna Boghici impreuna cu alte trei doamne din familie si le-a dus la Capela la Reinvierea. A sosit si masina cu raposatul si famila si-a continuat priveghiul la Capela. Iar Zizi s-a intors la institut cu rugamintea din partea consilierului catre d. Vasilescu sa mearga la mormant sa supravegheze mersul lucrarilor.
- Vasilescu-ne-a spus mai tarziu- era convins ca omul dela coop. Constructorul n-avea nici o tangenta cu caramida si mortarul. A facut ceva observatii gen: sa aleaga si sa foloseasca caramizile intregi, sa umple bine rosturile cu mortar, dar a fost intampinat cu “lasa, dom’inginer ca stim si noi”.
`***
JOI, vazand ca inca nu fusesera aduse placile prefabricate ce trebuiau sa acopere cripta, s-a schimbat iar ora dela 12 la 15. Catre prinz au sosit –in sfarsit- dar erau sparte sau in cel mai bun caz fisurate, deci inutilizabile. “Lasati, dom’inginer, ca stiu eu pe cineva care poa’sa ne ajute.” Si s-au gasit, e drept, la un particular (?) . tot in cimitir, niste placi, dar au costat 800 de lei. Pamantul rezultat din sapatura a fost parte depozitat pe alee si parte aruncat peste mormintele vecine. Pamantul din alee a fost incarcat intr’un camion venit cu alte treburi de catre doi gradinari din cimitir contra 450 lei. Vazand toate astea, d. Boghici i-a spus omului ca nu-i da decat 1000, pe motiv ca n-a respectat conventia initiala. I s-a raspuns cu injuraturi si amenintari si pana la urma tot a trebuit sa plateasca 1600. Dar asta nu e tot. Astuparea criptei cu pamant nu fusese prevazuta in contractul initial cu coop. Constructorul, asa ca s-a facut de catre cioclii cimitirului contra 500 lei, platiti –se’ntelege- tot de d. Boghici.
Cele de mai sus constituie doar un mic detaliu din tabloul ROMANIA PE CALEA DESAVARSIRII CONSTRUCTIEI SOCIALISMULUI. Si pt. ca documentatia sa fie completa: salariul lunar de inginer consilier era de 4800 lei.