ANII  ’80  PRIN  OCHII  COPIILOR

Amicul  Radu C., architect si coleg de institut, are o fetita de vreo cinci ani.  Stand el, intr’o dupa amiaza si pieptanandu-si gandurile se trezeste cu ea ducand in brate cu mare grija o papusa imbrobodita cu multe carpe.

-Tati!

-Da, taticule.

-Vrei sa ne jucam impreuna?

-Da, draguta, de-a ce sa ne jucam?

-De-a doctorul.

-Bine, dar eu nu stiu cum, o sa-mi spui tu.

-Da, uite tu esti doctorul si eu vin la tine.  Cioc-cioc.

-Poftiti, intrati!

-Buna ziua.  Domnu’ doctor, v-am adus un Kent.

***

Doru C., alt coleg si el de aceeasi meseria cu Radu, are trei copii: pe Corina de zece ani si doi gemeni de vreo sase.  Singur cu copiii acasa, el citind in salon si copiii in camera lor,nevasta-sa fiind dusa intr’ale ei, aude el prea multa liniste.  Ceva suspect trebuie sa se’ntample!  Se scoala si se duce la copii.  Acolo, nimic nelinistitor:  Corina era la masa cu o cutie de jucarii langa ea iar gemenii, cuminti , in coltul opus .

-Ce faceti voi aici?

-Ne jucam!

– De-a ce va jucati, ma?

-De-a magazinul.  Corina face pe vanzatoarea si noi cumparam.

-Si-atunci ce-mi stati aici si nu va duceti sa cumparati?

-Nu putem, ca e coada mare.

***

Tot cu aceeasi… Suntem inainte de 1 Mai si la Alimentara “s-a bagat” zahar.  Doru se duce-ca un tata de familie responsabil- si o ia cu el si pe Corina.  Si pentru ca aceasta sa nu se plictiseasca, mai ia si pe unul din gemeni sa-I tina de urat.  Stau ei acolo o ora, sau cat vor fi stat, ia Doru kilogramul reglementar si ii vine si Corinei randul si ia si ea.  Dupa care se aude o voce timida si rugatoare:  “Dati-mi si mie, va rog, un kg., ca nu sunt cu ea”.

***

Domnul B., consilerul nostru, n-are copii, dar are un nepot.  Pe Stefanel de doisprezece ani.   Zbantuindu-se prea mult prin casa, ii atrage atentia lui tata-sau  care il ia la intrebari.

-Da’ lectiile ti le-ai facut mai baiete?

-Da, tati.

-Ia zi-mi si mie.

-Pai n-am avut decat la “mate” si la romana.  La “mate”…cutare si cutare, afost simplu.

-Si la romana?

-O compunere.

-Ce compunere?  Despre ce?

-Despre o vizita pe santier.

Ce santier, de unde sa stiti voi…

-Pai nu ne-am dus cu clasa sambata trecuta?

-Aaa!  Uitasem , ia da sa vad si eu.   Ii aduce Stefanel caietul. Curat, fara colturi indoite, tot in regula.  Il deschide si vede tilul scris frumos, ma rog, cat putea Stefanel de frumos  “O VIZITA  PE SANTIER”, iar mai jos, textul:                                                          trei cinci, poarta’n casa,

patru patru,

sase, vine seful.